Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă). Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

1. Stilul literar;
2. Complexitatea tematică;
3. Dezvoltarea personajelor;
4. Relevanța continuă.

1. Ritm inegal;
2. Stilul satiric excesiv;
3. Tonul moralizator.

Rating (4,1 din 5 stele ):

 4.1/5

Cumpără cartea “Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde

“Portretul lui Dorian Gray”, scris de Oscar Wilde, este un roman profund și provocator care explorează teme de estetică, moralitate și auto-cunoaștere.

Publicat pentru prima dată în 1890, cartea urmărește povestea tânărului Dorian Gray, un bărbat de o frumusețe izbitoare, care devine obsedat de menținerea tinereții și frumuseții sale după ce un portret al său captează spiritul său în timp ce corpul său rămâne tânăr și nealterat de vicii sau de timp.

Sub influența cinicului Lord Henry Wotton, Dorian se lasă atras într-un stil de viață hedonist, care îl duce în cele din urmă la corupție morală și la ruina sufletească.

Oscar Wilde, autorul romanului, este cunoscut pentru agerimea spiritului său, pentru stilul său satiric și pentru critica adusă moravurilor epocii victoriene.

Născut în Dublin, Irlanda, în 1854, Wilde a devenit una dintre cele mai strălucitoare figuri ale scenei literare londoneze, cunoscut atât pentru piesele sale de teatru, cât și pentru romanele sale.

Talentul său literar, îmbinat cu viața sa personală controversată, a făcut din Wilde o personalitate emblematică a sfârșitului de secol XIX.

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Rezumat

“Portretul lui Dorian Gray” debutează cu prezentarea tânărului Dorian, un bărbat de o frumusețe rară și fermecătoare, care devine subiectul unui portret realizat de prietenul său, pictorul Basil Hallward.

Inspirat de puritatea și frumusețea lui Dorian, Basil consideră acest portret drept capodopera sa.

În timpul ședințelor de pictură, Dorian face cunoștință cu Lordul Henry Wotton, un aristocrat cinic și provocator, care îl fascinează pe tânăr cu filosofia sa despre hedonism și plăcerea supremă ca scopuri ale vieții.

Influențat profund de ideile Lordului Henry, Dorian își exprimă dorința ca portretul său să îmbătrânească în locul său, astfel încât el să poată păstra eterna tinerețe și frumusețe.

Surprinzător, dorința lui se împlinește: pe măsură ce Dorian se obișnuiește cu viciile și trăiește o viață de desfrâu, semnele trecerii timpului și ale corupției sale morale apar doar pe portret, în timp ce el rămâne neschimbat.

Pe parcursul romanului, Dorian se implică în numeroase relații toxice și acțiuni imorale, care îi conduc pe cei din jur la ruină sau chiar la moarte.

Cel mai tragic este cazul actriței Sibyl Vane, care se sinucide după ce Dorian o respinge crud din cauza unei performanțe teatrale dezamăgitoare.

Cu toate acestea, fațada sa exterioară rămâne perfectă și irezistibilă, ascunzând decadența și corupția interioară.

În cele din urmă, cuprins de remușcări și frică de consecințele faptelor sale, Dorian decide să distrugă portretul, simbolul pactului său malefic și sursa eternelor sale tinereți.

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Teme și motive

Romanul “Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde abordează mai multe teme centrale, printre care esteticismul, dualitatea naturii umane, influența și corupția, toate dezvoltate complex pe parcursul narativului.

1. Esteticismul și cultul frumuseții

Încă de la început, Wilde explorează ideea de frumusețe ca valoare supremă prin personajul lui Dorian, care dorește să își păstreze eterna tinerețe și frumusețe.

Această obsesie pentru aspectul exterior este intensificată de filosofia Lordului Henry, care promovează hedonismul și plăcerea personală peste orice alte valori morale.

Esteticismul este reprezentat și în modul în care personajele reacționează la artă și frumusețe, precum Basil care este captivat de frumusețea lui Dorian, văzându-l ca pe o muză.

2. Dualitatea naturii umane

Tema dualității este evidențiată prin contrastul dintre aparența fizică a lui Dorian și corupția sa interioară.

Pe măsură ce portretul său se degradează și devine tot mai oribil, exteriorul său rămâne tânăr și atrăgător.

Această scindare simbolizează lupta internă dintre bine și rău care există în fiecare individ și modul în care alegerile noastre morale ne modelează sufletele.

3. Influența și corupția

Lordul Henry este catalizatorul transformării lui Dorian, influențându-l prin ideile sale provocatoare despre moralitate și auto-indulgență.

Influența lui Henry este atât de puternică încât Dorian își abandonează orice scrupul moral în căutarea plăcerilor personale, ceea ce duce la distrugerea celor din jurul său și, în cele din urmă, a lui însuși.

Aceasta subliniază pericolul corupției prin manipulare și impactul pe care un individ îl poate avea asupra altuia.

4. Motivul portretului

Portretul lui Dorian Gray servește ca un laitmotiv al întregului roman, reprezentând conștiința și sufletul lui Dorian.

Pe măsură ce personajul principal devine tot mai imoral, portretul devine tot mai grotesc, reflectând consecințele acțiunilor sale.

Finalul romanului, în care Dorian încearcă să distrugă portretul pentru a scăpa de povara propriei conștiințe, subliniază ideea că nu putem fugi de noi înșine sau de consecințele alegerilor noastre.

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Stilul de scriere

Stilul lui Oscar Wilde în “Portretul lui Dorian Gray” este remarcabil prin utilizarea sa ingenioasă a limbajului, tonul său distinctiv și tehnicile sofisticate de povestire.

1. Limbajul

Wilde este renumit pentru remarcile sale ascuțite și dialogurile spirituale, care strălucesc și în acest roman.

Limbajul său este plin de ironii și jocuri de cuvinte, care nu doar că îmbogățesc textul, dar și subliniază subtil criticile sale la adresa normelor societății victoriene.

Proza lui Wilde este, de asemenea, remarcabilă pentru descrierile detaliate și evocative, care aduc la viață atât personajele, cât și setările lor opulente.

2. Tonul

Tonul în “Portretul lui Dorian Gray” variază de la ușor și banal la întunecat și filosofic, reflectând transformarea protagonistului și decadența crescândă a lumii sale.

Wilde folosește un ton plin de umor și sarcasm în dialogurile dintre personaje, în special în cele ale Lordului Henry, pentru a pune în discuție și a demonta ipocrizia și superficialitatea societății.

Pe măsură ce povestea progresează și se întunecă, tonul devine mai serios și mai încărcat de tensiune, culminând cu tragicul final.

3. Tehnici de povestire

Wilde folosește o structură narativă tradițională, dar o îmbogățește cu multe straturi de simbolism și teme profund moraliste.

Narativa este întărită prin folosirea contrastului puternic între aparențe și realitate, care este centrală în dezvoltarea temei dualității umane.

De asemenea, Wilde excelează în crearea de suspans și mister, în special în ceea ce privește evoluția portretului lui Dorian, menținând cititorii angajați și provocați pe întreg parcursul romanului.

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Critici și limitări

Deși “Portretul lui Dorian Gray” este larg apreciat pentru complexitatea și profunzimea sa, cartea nu este lipsită de critici sau limitări, pe care merită să le explorăm pentru o perspectivă echilibrată.

1. Stilul satiric

Una dintre caracteristicile distincte ale scrierii lui Wilde este folosirea frecventă a satirei și a dialogului plin de spirit.

Deși acest stil este adesea văzut ca un punct forte, unii critici îl consideră excesiv, susținând că tendința de a prioritiza ingeniozitatea verbală poate deturna atenția de la dezvoltarea caracterelor sau de la gravitatea temelor abordate.

Dialogurile pot părea uneori prea construite sau artificial de inteligente, ceea ce ar putea reduce autenticitatea emoțională a personajelor.

2. Ritmul narațiunii

Deși structura romanului este în general bine construită, unii cititori pot găsi ritmul povestirii inegal.

Anumite segmente ale cărții sunt dedicate extensiv filosofiei și reflecțiilor personajelor, ceea ce ar putea încetini acțiunea și ar putea pierde interesul unor cititori care preferă o narațiune mai directă și mai orientată către acțiune.

3. Tematizarea moralității

În timp ce explorarea temelor de moralitate și decadență este centrală pentru roman, abordarea lui Wilde poate fi percepută de unii ca fiind prea didactică sau moralizatoare.

Finalul romanului, în special, poate fi văzut ca o pedeapsă excesiv de severă pentru imoralitate, ceea ce ar putea contraveni nuanței mai largi de gri prezentată în restul romanului.

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Cărți similare

1. “Doctorul Jekyll și domnul Hyde” de Robert Louis Stevenson

Explorând dualitatea naturii umane, acest roman clasic urmărește povestea lui Dr. Jekyll, un om de știință respectabil care își transformă personalitatea în sinistrul Mr. Hyde printr-un elixir experimental.

Asemenea lui Dorian Gray, conflictul dintre bine și rău este profund și personal, prezentând cititorilor o meditație asupra propriei lor naturi.

2. “Faust” de Johann Wolfgang von Goethe

“Faust”, capodopera lui Goethe, prezintă povestea unui învățat nemulțumit care face un pact cu diavolul pentru a obține cunoaștere și plăceri pământești nelimitate.

Tema pactului diabolic și explorarea limitelor moralității sunt teme comune cu cele din opera lui Wilde, oferind o perspectivă filozofică și culturală bogată.

3. “Crimă și pedeapsă” de Fyodor Dostoevsky

În acest roman profund psihologic, Raskolnikov, un fost student, comite o crimă sub influența unor teorii nihiliste, crezând că este dincolo de judecata morală comună.

Lupta lui interioară cu vinovăția și căutarea de răscumpărare explorează complexitatea moralității umane și consecințele faptelor noastre, într-o manieră care rezonanță cu dilemele lui Dorian Gray.

4. “Suflete moarte” de Nikolai Gogol

Prin povestea lui Chichikov, un escroc care călătorește prin Rusia rurală cumpărând “suflete moarte” (sau țărani decedați) pentru a-și îmbunătăți statutul social, Gogol critică societatea rusă a vremii și folosește umorul negru pentru a explora corupția și moralitatea.

Stilul satiric și analiza socială sunt comparabile cu abordarea lui Wilde.

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Citate

“Femeile se apără lansând atacuri, întocmai cum atacă prin intemediul unor capitulări ciudate și bruște.”

“… oamenii care sunt cu adevărat fascinanți – oamenii care știu absolut totul și oamenii care nu știu absolut nimic.”

“Era teribil de miop și nu exista nicio plăcere să înșeli un bărbat care nu vede niciodată nimic.”

“Un bărbat poate să fie fericit cu orice femeie, atâta vreme cât n-o iubește.”

“Dacă un om este gentleman, știe destule, iar dacă nu este gentleman, tot ceea ce știe îi dăunează.”

“Cei care sunt fideli nu cunosc decât latura nestatornică a iubirii; numai cei infideli îi cunosc adevăratele tragedii.”

“Îmi aleg prietenii după înfățișarea lor fizică plăcută, cunoștințele după caracterul lor de valoare și dușmanii după valoarea intelectuală.”

“Femeile sunt decorative. Niciodată nu au nimic de spus dar o spun atât de fermecător.”

“Femeile reprezintă triumful materiei asupra minții, întocmai cum bărbații reprezintă triumful minții asupra moralității”.

“Fiecare dintre noi are Raiul și Iadul în el.”

“Azi oamenii cunosc prețul fiecărui obiect și valoarea nici unuia.”

“Am arunca multe lucruri dacă nu ne-am teme că alții s-ar putea să le ia.”

“Nu merită să atingi decât ce-i sacru.”

“Atunci când cineva face un lucru total prostesc, o face având cel mai nobil dintre motive.”

“Tragedia bătrâneții nu e că ești bătrân, ci tânăr.”

“Caracterul e ceea ce faci când nu te vede nimeni.”

“Sufletul e o realitate teribilă. Poate fi vândut și cumpărat și pus la vânzare. Poate fi otrăvit sau adus la perfecțiune. Toți avem un suflet.”

“Sunt gelos pe orice lucru a cărui frumusețe nu moare. Sunt gelos pe portretul pe care mi l-ai pictat. De ce să poată păstra el ceea ce eu voi pierde?”

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Păreri

“Portretul lui Dorian Grey devine repede una dintre cărțile mele preferate, cu un fir narativ destul de lin, cu doar câteva evenimente importante, chiar dure și neașteptate.” – Florentina

“Cred că o carte superbă este una care reușește să mă pună pe gânduri și care îmi transmite și emoții puternice. Acest roman le-a bifat pe ambele.” – Alexandra

“O carte , care prezintă dualismul existențial! Absolut remarcabilă!” – Alexandru

“Excepțională! A fost prima dată când am făcut cunoștință cu Oscar Wilde și trebuie să spun cu mâna pe inima că Portretul lui Dorian Grey nu va fi ultima lectură de la el.” – Daniela

“O lectură clasică, de unii considerată învechită și demodată, de alții fiind socotită ca fiind un clasic al literaturii universale, iar pentru mine este o carte ce trebuie citită de orice cititor ce se respectă.” – Robert

“Mi-a plăcut, mi se pare că e una din cele mai bune cărți citite în ultimul timp. Păcatul degradează sufletul și lasă, așa cum este prezentat și în carte, urme permanente asupra sa. Omul devine, așadar, un rob al propriilor greșeli și vicii.” – Teo

“Nu am cuvinte să descriu cât de mult mi-a plăcut cartea asta…una dintre cele mai bune citite în ultimii ani.” – Diana

“Una dintre cărțile mele preferate.” – Denisa

“Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde este o carte imposibil de descris în cuvinte. Niciodată nu mi-au plăcut cărţile clasice, poate nu mă pot numi bookaholic dacă spun asta, dar acesta este adevărul, însă Portretul lui Dorian Gray m-a făcut să îmi pară rău că nu am încercat de mai mult timp acest gen.” – Georgiana

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (Recenzie Completă)

Concluzie

“Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde rămâne o operă literară de referință, remarcabilă pentru explorarea sa profundă a esteticismului, moralității și dualității umane.

Stilul lui Wilde este inconfundabil, plin de satiră și ironie, iar abilitatea sa de a împleti filosofia profundă cu o narațiune captivantă face din acest roman o lectură esențială pentru iubitorii de literatură clasică.

Cartea este recomandată în special pentru cei pasionați de literatura care provoacă la reflecție, oferind nu doar divertisment, dar și ocazia de a explora întrebări etice și estetice complexe.

Studenții și academicienii care studiază literatura engleză sau filosofia ar găsi în mod particular valoare în paginile sale, datorită abundenței de teme și simboluri care invită la analiză detaliată.

De asemenea, romanul este ideal pentru cititorii care se bucură de analiza caracterelor și de dezvoltarea lor psihologică.

Personajele lui Wilde sunt bine conturate și oferă o perspectivă fascinantă asupra naturii umane și a influenței societății asupra individului.

În concluzie, “Portretul lui Dorian Gray” este o carte care nu doar că rezistă testului timpului, dar continuă să fie relevantă și provocatoare.

Este o operă care merită explorată, discutată și reflectată, oferind bogate oportunități de discuție despre estetică, moralitate și consecințele alegerilor noastre.