BookReviews

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă). Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Jane Austen - Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Jane Austen - Rațiune și Simțire - Coperta Fata

1. Personaje complexe;
2. Ironie subtilă și comentariu social;
3. Stil literar elegant;
4. Teme atemporale.

1. Ritm lent;
2. Personaje masculine mai puțin dezvoltate;
3. Tensiune emoțională redusă.

Rating (4,1 din 5 stele ):
4.1/5
Cumpără cartea “Rațiune și Simțire” de Jane Austen

“Rațiune și Simțire” este un roman scris de Jane Austen, publicat pentru prima dată în 1811.

Cartea urmărește povestea a două surori, Elinor și Marianne Dashwood, care reprezintă, respectiv, “rațiunea” și “sensibilitatea”.

După ce tatăl lor moare și își pierd mare parte din avere, surorile și mama lor se confruntă cu greutăți financiare și sociale, navigând prin provocările legate de dragoste, căsătorie și statut social.

Romanul explorează echilibrul dintre rațiune și emoție, subliniind tensiunea dintre conformarea la normele sociale și urmărirea dorințelor personale.

Jane Austen, născută în 1775, este una dintre cele mai apreciate autoare din literatura engleză.

Cunoscută pentru stilul său subtil, plin de ironie și pentru portretizarea realistă a societății engleze din perioada Regency, Austen a scris mai multe romane care au devenit clasice, precum “Mândrie și Prejudecată”, “Emma” și “Rațiune și Simțire”.

Scrierile ei explorează cu eleganță și umor relațiile de familie, poziția femeii în societate și constrângerile impuse de clasele sociale ale vremii.

Cuprins

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Rezumat

“Rațiune și Simțire” urmărește povestea surorilor Dashwood, Elinor și Marianne, care, după moartea tatălui lor, se văd nevoite să părăsească casa familiei din cauza legii moștenirii care favorizează fiul vitreg, John Dashwood.

Astfel, ele se mută într-o locuință modestă împreună cu mama lor și sora lor mai mică, Margaret.

Elinor, cea mai mare dintre surori, este personificarea rațiunii și a autocontrolului.

Ea își ascunde adesea sentimentele pentru a nu-și îngrijora familia, în special în ceea ce privește relația ei cu Edward Ferrars, un tânăr cu care dezvoltă o legătură, dar care este deja logodit în secret cu o altă femeie.

Pe de altă parte, Marianne este pasională, impulsivă și își exprimă sentimentele fără rețineri, fiind un exemplu al “sensibilității”.

Ea se îndrăgostește de John Willoughby, un tânăr fermecător care pare să îi împărtășească afecțiunea, însă acesta o abandonează pentru o căsătorie de conveniență cu o moștenitoare bogată, lăsând-o devastată.

Colonelul Brandon, un alt personaj central, este îndrăgostit de Marianne, dar își ascunde afecțiunea până când devine evident că Marianne suferă și este nevoie de sprijinul său.

În paralel, Elinor află adevărul despre logodna lui Edward și suferă în tăcere.

Pe măsură ce povestea evoluează, ambele surori trec printr-o transformare emoțională și își găsesc echilibrul între rațiune și sensibilitate.

ratiune si simtire

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Citate

“Aceasta a fost perioada de mare fericire a Mariannei. Își dăduse inima lui Willoughby; și atașamentul ce-l simțea pentru conacul de la Norland și pe care-l păstrase în amintirea ei de când venise din Sussex avea să scadă în intensitate mai repede de cât s-ar fi putut aștepta, datorită prezenței lui Willoughby în casa lor.”

“- Este îngrozitoare cruzimea, cruzimea cu totul greșită, replică el cu multă aprindere, de a despărți sau de a încerca să desparți doi tineri ce țin de multă vreme unul la altul.”

“Cu cât cunosc mai bine lumea asta, cu atât sunt mai convinsă că n-am să întâlnesc niciodată vreun bărbat pe care să-l pot iubi cu adevărat. Sunt atât de pretenţioasă.”

“Poate el să o iubească? Poate sufletul să fie împlinit primind numai astfel de atenţii politicoase? A iubi înseamnă să te mistui. Ca Julieta sau Guinevere sau Eloise.”

“Mereu numai resemnare şi acceptare. Numai prudenţă şi onoare şi datorie. Elinor, tu n-ai inimă?”

“- Dorințele dumitale sunt modeste.
– La fel de modeste precum ale celorlalți, zic eu. Îmi doresc și eu ca toată lumea, să fiu fericit; dar, ca toată lumea, trebuie să-mi împlinesc fericirea în felul meu.”

“Mi-am dat seama că simțămintele mele mi-au adus suferință și că lipsa mea de tărie în fața lor era să mă bage în mormânt. Dacă aș fi murit, ar fi fost o sinucidere.”

“… oricât ne-ar fermeca ideea unui atașament unic și constant și tot ce se spune despre faptul că fericirea unei persoane depinde întru totul de cineva anume, nu se cade, nu este potrivit, nu este posibil ca lucrurile să stea așa.”

“… n-are nimic din farmecul pe care m-aș fi așteptat să-l aibă bărbatul de care s-ar putea îndrăgosti sora mea. Nu are în priviri acel spirit, acel foc care să te impresioneze imediat prin inteligență și omenie.”

“… căci a fi naturală era pentru o fată drăguță calitatea prin care spiritul ei devenea tot atât de atrăgător ca și ființa ei.”

“Mi-e silă de orice întorsătură de frază banală, care vrea să fie spirituală cu orice preț; și ‘a pune ochii pe-un bărbat’ sau a ‘face o cucerire’ sunt cele mai groaznice dintre toate. Au implicații meschine și grosolane.”

“Protejatul meu, cum îl numești, e un om înțelept; și înțelepciunea o să mă atragă întotdeauna.”

“… banii pot aduce fericire numai acolo unde n-o poate aduce nimic altceva. În afară de înlesnire, banii nu pot oferi bucurii adevărate, în ce ne privește pe noi înșine.”

“… numai egoismul putea indemna o femeie să silească un bărbat să mențină o logodnă despre care ea își dădea atât de bine seama că e o povară.”

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Păreri

“Prin intermediul acestei cărți mi-a fost dat să pătrund tainele unuia dintre cele mai rafinate condeie ale secolului al XIX-lea. Ador!” – Raluca

“Ador stilul de scriere a lui Jane Austen, cum ironizează atât de fin anumite lucruri, fără să pară nimic forțat. În același timp, cărților ei nu le lipsește deloc romantismul, iar personajele principale sunt foarte atent construite.” – Carina

“Scriu cu o reală sinceritate, îmi era dor s-o citesc pe Austen și ca de fiecare dată, deși nu se întâmplă mare lucru în romanele ei, așteptările mi-au fost atinse.” – Patricia

“O poveste plină de intrigi care te ține mereu pe muchie de cuțit.” – Eliza

“Este a doua carte pe care o citesc de la această autoare, dar tind să cred că o să fie printre preferatele mele. Îmi place foarte mult stilul ei de scriere, modul cum caracterizează și satirizează oarecum personajele. Îmi place faptul că regăsim din nou elemente feministe, însă nu sunt adăugate brutal, brusc, ci încet, în timp ce descoperim personajele și rolul fiecăruia în poveste.” – Denisa

“Rațiune și simțire este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune romane scrise de Jane Austen. Am recitit-o acum, deși am mai făcut-o, de câteva ori, în trecut. Dar, atunci când alegi un autor, întreaga lui operă (sau, cel puțin, atât cât poți avea la îndemână) trebuie parcursă, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra ei.” – Rodica

ratiune si simtire

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Teme și motive

Unul dintre temele centrale ale romanului “Rațiune și Simțire” este conflictul dintre rațiune (simbolizată de Elinor) și sensibilitate (simbolizată de Marianne).

Pe tot parcursul romanului, Jane Austen explorează aceste două trăsături de caracter, arătând atât beneficiile, cât și pericolele pe care le aduce fiecare abordare în viață.

1. Rațiune versus sensibilitate

Acest conflict este personificat în surorile Dashwood.

Elinor își controlează emoțiile și își menține autocontrolul chiar și atunci când suferă în dragoste, preferând să nu-și împovăreze familia cu durerile ei.

În contrast, Marianne își exprimă liber sentimentele și trăiește conform pasiunilor ei, ceea ce o face vulnerabilă în fața dezamăgirilor, așa cum se întâmplă în relația cu Willoughby.

Austen sugerează că un echilibru între cele două este ideal – deși rațiunea protejează de suferință, fără emoție viața devine seacă și lipsită de profunzime.

Pe măsură ce povestea evoluează, ambele surori învață lecții importante: Marianne înțelege pericolele sensibilității excesive și începe să aprecieze un stil de viață mai echilibrat, în timp ce Elinor învață că și exprimarea emoțiilor este esențială pentru fericirea personală.

2. Dragoste și căsătorie

Austen examinează natura dragostei și căsătoriei, subliniind diferența dintre căsătoria bazată pe iubire sinceră și cea bazată pe considerații materiale.

În roman, căsătoria nu este doar o chestiune de sentimente, ci și de securitate financiară, mai ales pentru femei.

Prin personajele lui Edward Ferrars și Colonel Brandon, Austen arată că dragostea adevărată poate fi temperată de rațiune și onoare, în timp ce Willoughby reprezintă iresponsabilitatea și egoismul, punând dorințele sale înaintea sentimentelor lui Marianne.

De asemenea, căsătoria bazată pe interes financiar este explorată prin personajele secundare, precum căsătoria lui Willoughby cu Miss Grey, demonstrând constrângerile sociale și economice ale vremii.

Austen critiquează aceste norme, dar și sugerează că dragostea trebuie să fie echilibrată de pragmatism.

3. Statutul social și economiile

Tema statutului social și a dependenței economice este evidentă încă de la începutul romanului, când familia Dashwood este nevoită să părăsească casa ancestrală după moartea tatălui.

Pierderea moștenirii și dificultățile financiare ale surorilor scot în evidență cât de vulnerabile erau femeile în societatea din perioada Regency.

Într-o lume unde căsătoria era deseori singura opțiune pentru siguranța materială, presiunea pe surorile Dashwood să găsească parteneri potriviți este mare.

4. Aparențele și realitatea

Pe tot parcursul romanului, Austen explorează deosebirea dintre aparențe și realitate.

De exemplu, la începutul relației dintre Marianne și Willoughby, el pare ideal – fermecător, romantic și devotat – dar în final se dovedește a fi un oportunist.

În mod similar, Edward Ferrars și Colonel Brandon nu au inițial strălucirea romantică a lui Willoughby, dar dovedesc că au valori morale puternice și o dragoste autentică.

Această temă subliniază că adevăratele calități ale unui om nu sunt întotdeauna evidente la suprafață.

5. Familia și legăturile emoționale

Relațiile familiale joacă un rol crucial în roman, fie că este vorba de dragostea protectoare a doamnei Dashwood față de fiicele ei, fie de tensiunile create de John și Fanny Dashwood.

Austen pune accent pe importanța sprijinului familial în momente de dificultate și pe efectul pe care loialitatea sau lipsa acesteia îl poate avea asupra relațiilor.

De asemenea, dragostea între surori este un alt motiv central; Elinor și Marianne se susțin reciproc în ciuda diferențelor lor fundamentale.

6. Critica normelor sociale

De-a lungul romanului, Austen critică subtil normele sociale ale timpului său, în special cele legate de rolul femeilor și limitările impuse acestora în materie de independență și căsătorie.

Deși personajele își găsesc un echilibru între dorințele lor personale și obligațiile sociale, Austen arată clar că acestea sunt constrânse de legile și așteptările societății, sugerând că sistemul este nedrept pentru femeile din clasa mijlocie.

Rațiune și Simțire - Citat 1

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Stilul de scriere

Stilul de scriere al lui Jane Austen în “Rațiune și Simțire” este caracterizat de o finețe extraordinară, ironie subtilă și un simț clar al echilibrului dintre limbaj și ton.

Printr-o narațiune rafinată, Austen reușește să exploreze teme complexe ale societății, relațiilor și emoțiilor umane, păstrând totodată o notă de umor discret care îmbogățește lectura.

1. Limbajul

Limbajul lui Austen este elegant și precis, adecvat perioadei Regency, oferind o fereastră în lumea socială a începutului de secol XIX.

Austen evită fraze grandioase sau romantism excesiv, alegând în schimb un stil concis, dar expresiv.

Dialogurile sunt naturale și construite cu grijă pentru a reflecta statutul social al personajelor și gândirea lor interioară.

De exemplu, conversațiile dintre Elinor și Edward sunt rezervate, reflectând autocontrolul și rațiunea personajelor, în timp ce schimburile de replici dintre Marianne și Willoughby sunt mai pasionale, subliniind sensibilitatea lor.

2. Tonul

Tonul lui Jane Austen este unul ironic, dar echilibrat, cu o privire critică asupra normelor și moravurilor sociale din vremea sa.

În timp ce tratează subiecte serioase, precum sărăcia, iubirea sau responsabilitățile familiale, tonul ei nu devine niciodată copleșitor de grav.

Ironia și comentariile sociale subtile sunt esențiale pentru stilul ei, permițându-i să evidențieze ipocriziile și absurditățile normelor sociale fără a deveni explicită sau polemică.

De exemplu, criticile asupra aranjamentelor matrimoniale bazate pe interes financiar sunt făcute cu o ironie fină, mai degrabă decât cu tonul condamnării directe.

3. Tehnici narative

Austen folosește un narator omniscient, dar se concentrează adesea pe perspectiva lui Elinor, ceea ce îi permite cititorului să acceseze gândurile și emoțiile personajului central.

Această tehnică oferă o introspecție subtilă în conflictele interioare ale lui Elinor, în special atunci când trebuie să își ascundă sentimentele sau să își controleze emoțiile.

Naratorul omniscient permite, de asemenea, o distanțare ușoară atunci când sunt comentate comportamentele altor personaje, accentuând ironia și criticile sociale.

Austen este, de asemenea, o maestră a “show, don’t tell” – nu explică direct emoțiile personajelor, ci le ilustrează prin acțiunile și dialogurile lor.

De exemplu, suferințele lui Elinor din cauza logodnei lui Edward nu sunt descrise explicit printr-un limbaj emoțional, ci sunt sugerate prin comportamentul ei reținut și dialogurile pe care le are cu familia ei.

4. Dialogul

Dialogul este unul dintre cele mai puternice instrumente ale lui Austen, folosit atât pentru a dezvolta caracterul, cât și pentru a dezvălui relațiile sociale și tensiunile dintre personaje.

Fiecare personaj are o voce distinctă, reflectând statutul lor social, personalitatea și convingerile.

De exemplu, replicile Mariei sunt pline de pasiune și impulsivitate, în timp ce Elinor vorbește într-un mod mai rezervat și prudent.

Dialogurile dintre personajele secundare, cum ar fi cele ale lui Fanny Dashwood sau John, sunt pline de ironie și comentarii subtile despre egoismul și materialismul lor.

5. Umorul și ironia

Austen este renumită pentru umorul său discret și ironia subtilă, iar cartea nu face excepție.

Umorul ei provine adesea din situații sociale incomode sau din contrastul dintre percepția personajelor și realitate.

Ironia dramatică, în care cititorul este conștient de adevăruri pe care personajele nu le cunosc, este folosită eficient în momentele tensionate din roman.

De exemplu, cititorul este conștient de logodna lui Edward cu Lucy Steele înainte ca Elinor să afle, ceea ce amplifică tensiunea și suferința tăcută a acesteia.

6. Reflecția asupra normelor sociale

Prin intermediul stilului său literar, Austen reușește să critice subtil societatea în care trăiește.

Deși nu face niciodată afirmații explicite împotriva normelor sociale, criticile sale sunt integrate fin în narațiune și dialoguri.

De exemplu, diferențele de clasă, problemele legate de moșteniri și căsătoriile de conveniență sunt discutate și ironizate prin experiențele personajelor.

Rațiune și Simțire - Parere 1

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Critici și limitări

Deși “Rațiune și Simțire” este considerat un clasic al literaturii engleze și are numeroase calități literare, există câteva limitări și critici care pot fi aduse romanului, mai ales din perspectiva cititorului modern.

1. Lipsa de profunzime a personajelor masculine

Una dintre principalele critici aduse romanului este că personajele masculine nu sunt la fel de bine dezvoltate ca cele feminine.

În timp ce Elinor și Marianne sunt personaje complexe, cu emoții și trăsături distincte, personajele precum Edward Ferrars și Colonel Brandon sunt mai puțin dezvoltate.

Edward, în special, apare adesea ca un personaj pasiv, iar motivațiile și emoțiile sale nu sunt pe deplin explorate, lăsându-l oarecum lipsit de vitalitate în comparație cu celelalte personaje.

Colonel Brandon este prezentat drept un bărbat de onoare, dar povestea sa de dragoste cu Marianne este uneori văzută ca fiind puțin forțată sau insuficient dezvoltată, ceea ce face ca relația lor să nu fie pe deplin convingătoare.

2. Ritmul narativ lent

Un alt aspect care poate fi considerat o limitare este ritmul relativ lent al narațiunii, mai ales pentru cititorii moderni.

Primele capitole se concentrează pe detalii sociale și pe schimbările de domiciliu ale familiei Dashwood, ceea ce poate părea uneori monoton.

Tensiunea romantică și conflictele se dezvoltă treptat, fără momente dramatice evidente, ceea ce poate face ca acțiunea să pară stagnată în anumite părți ale romanului.

3. Tensiune redusă în poveste

Pentru unii cititori, tensiunea emoțională din roman poate părea diminuată de reținerea cu care Austen abordează marile conflicte ale personajelor.

În special, suferința interioară a lui Elinor nu este întotdeauna evidentă, având în vedere că personajul ei este construit pentru a-și ascunde emoțiile.

În timp ce aceasta este o trăsătură a caracterului Elinor, unii cititori pot simți că lipsa de exprimare emoțională intensă face povestea mai puțin captivantă.

4. Focalizarea excesivă pe normele sociale

Deși analiza subtilă a normelor sociale este una dintre cele mai mari realizări ale lui Austen, pentru unii cititori moderni, concentrarea pe aspectele financiare și pe convențiile sociale poate părea exagerată.

Într-o lume în care relațiile romantice și independența personală sunt considerate mai importante decât statutul social și material, preocupările personajelor privind averea, moștenirea și statutul social pot părea învechite sau greu de relaționat.

5. Perspectiva limitată asupra femeilor

Deși Austen este adesea lăudată pentru portretizarea realistă a vieții femeilor din perioada Regency și pentru critica subtilă a limitărilor impuse acestora, romanul poate fi văzut, de asemenea, ca limitat din perspectiva reprezentării femeilor.

Toate femeile din roman sunt definite în mare parte de relația lor cu bărbații, fie că este vorba de căsătorie, moștenire sau dragoste.

În timp ce acest lucru reflectă realitatea vremii, unii critici ar putea argumenta că ar fi fost interesant să vedem o explorare mai profundă a potențialului lor dincolo de aceste constrângeri.

Rațiune și Simțire - Citat 2

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Concluzie

“Rațiune și Simțire” de Jane Austen este un roman care continuă să fascineze cititorii prin portretizarea sa complexă a emoțiilor umane și a normelor sociale din perioada Regency.

Povestea surorilor Dashwood, care învață să găsească un echilibru între rațiune și sensibilitate, este una atemporală, oferind o reflecție profundă asupra naturii umane și a relațiilor interpersonale.

Stilul elegant și ironia subtilă a lui Austen aduc o dimensiune suplimentară narațiunii, făcând romanul nu doar o poveste de dragoste, ci și o critică socială bine articulată.

Pentru cititorii care apreciază romanele clasice și au un interes pentru dinamica socială și emoțională a secolului al XIX-lea, “Rațiune și Simțire” este o lectură esențială.

Cei care se bucură de personaje complexe și de o explorare fină a contrastului dintre rațiune și emoție vor găsi această carte extrem de captivantă.

De asemenea, fanii stilului literar plin de subtilități și ironie al lui Austen vor descoperi în acest roman o bogăție de detalii care aduc la viață lumea și dilemele personajelor.

Pe de altă parte, cititorii care preferă un ritm mai rapid sau o acțiune mai intensă ar putea găsi unele părți ale romanului mai lente, însă valoarea literară și temele profunde ale cărții merită din plin atenția și timpul investit în lectură.

Recomand “Rațiune și Simțire” oricui caută o poveste care combină introspecția psihologică, complexitatea emoțională și un comentariu subtil asupra societății, fiind o alegere ideală atât pentru cititorii de literatură clasică, cât și pentru cei care doresc să exploreze lucrările lui Jane Austen pentru prima dată.

Jane Austen – Rațiune și Simțire (Recenzie Completă)

Cărți similare

Mandrie si prejudecata

“Mândrie și Prejudecată” de Jane Austen (Recenzie)

“Mândrie și Prejudecată” este o altă capodoperă a lui Jane Austen.

Romanul explorează teme similare legate de căsătorie, statut social și dragoste, dar cu un accent mai mare pe prejudecățile sociale și mândria personală.

Personajul central, Elizabeth Bennet, este o eroină puternică, plină de inteligență și ironie, care se confruntă cu provocările societății regency în încercarea de a-și găsi adevărata fericire.

Emma

“Emma” de Jane Austen (Recenzie)

“Emma” este un alt roman clasic de Jane Austen, care spune povestea unei tinere bogate și răsfățate ce încearcă să facă pe pețitoarea pentru prietenii ei, dar care ajunge să învețe lecții importante despre dragoste și viață.

“Emma” examinează normele sociale și rolul femeilor în societatea din acea perioadă, fiind o lectură ideală pentru cei care apreciază stilul ironic și subtil al lui Austen.

“Jane Eyre” de Charlotte Brontë

Pentru cititorii care caută un roman clasic cu o eroină puternică și independentă, “Jane Eyre” este o alegere perfectă.

Romanul explorează tema dragostei și a autocunoașterii, precum și condiția femeii în societate.

În timp ce stilul lui Brontë este mai întunecat și mai gotic decât cel al lui Austen, cititorii vor aprecia complexitatea emoțională și forța morală a personajului principal, Jane.

Villette

“Villette” de Charlotte Brontë

Un roman mai puțin cunoscut al Charlottei Brontë, “Villette” explorează viața interioară a unei femei singure într-o societate rigidă și conservatoare.

Temele de alienare, independență și căutarea propriei identități sunt tratate cu o intensitate emoțională similară cu cartea de față.

Este o alegere excelentă pentru cei care apreciază introspecția psihologică și dramele de caracter.

Middlemarch

“Middlemarch” de George Eliot

Considerat unul dintre cele mai mari romane ale literaturii engleze, “Middlemarch” explorează viețile interconectate ale mai multor personaje dintr-un mic oraș englez.

Romanul atinge teme complexe de căsătorie, ambiție și schimbare socială, fiind o lectură ideală pentru cei care caută un roman profund și bine structurat, cu o analiză atentă a relațiilor umane, asemănătoare lucrărilor lui Austen.

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Salut! Sunt fondatorul și editorul acestui website. 

Scopul acestui blog este de a-mi împărtăși pasiunea pentru literatură și de a încuraja oamenii să citească mai mult. 

Aștept cu nerăbdare să îți împărtășesc descoperirile mele literare și să interacționez cu tine. 

Dacă ai sugestii de cărți sau întrebări, nu ezitați să mă  contactezi. 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top