Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Învățare - Tara Westover (Recenzie Completă)

Item: Învățare
Rating: 4.5
Author: Alin Pătroi

1. Poveste onspiratoare;
2. Stil de scriere clar și expresiv;
3. Explorarea temelor universale;
4. Autenticitate și sinceritate;
5. Reflecții profunde.

1. Subiectivitatea memoriei;
2. Portretizări unilaterale;
3. Lipsa detaliilor despre viața ulterioară;
4. Ritm inegal.

Rating (4,5 din 5 stele ):

 4.5/5

Cumpără cartea “Învățare” de Tara Westover

“Învățare” este o memorie puternică și captivantă scrisă de Tara Westover.

Cartea relatează povestea autoarei care a crescut într-o familie mormonă izolat în munții din Idaho, fără acces la educație formală și sub influența unor credințe rigide și restrictive.

În ciuda acestor obstacole, Tara a reușit să se educe singură și să obțină admiterea la universități prestigioase, cum ar fi Universitatea Brigham Young și Universitatea Cambridge, obținând în cele din urmă un doctorat.

Tara Westover s-a născut în 1986 și a crescut într-o familie de supraviețuitori, unde nu i s-a permis să meargă la școală și a fost privată de îngrijire medicală.

Familia sa a fost profund marcată de paranoia tatălui său față de guvern și de lumea exterioară.

Determinarea și curajul Tarei de a-și depăși circumstanțele și de a căuta cunoaștere și auto-descoperire au transformat-o într-un exemplu inspirator de reziliență și perseverență.

Cartea ei a fost recunoscută la nivel internațional, devenind un bestseller și fiind tradusă în numeroase limbi.

Rezumat

“Învățare” urmărește povestea lui Tara Westover, care s-a născut și a crescut într-o familie mormonă izolat în munții din Idaho.

Părinții ei, mai ales tatăl, aveau o neîncredere profundă față de guvern și de instituțiile publice, ceea ce a dus la decizia de a-și educa copiii acasă și de a-i ține departe de școli și spitale.

Fără certificate de naștere sau evidențe medicale, Tara și frații săi au crescut într-o lume complet separată de societatea modernă.

Copilăria Tarei a fost marcată de muncă grea în curtea de fier vechi a tatălui său și de influența autoritară a acestuia.

Mama ei era moașă și practiciană de remedii pe bază de plante, oferindu-le copiilor îngrijire medicală alternativă în locul tratamentelor convenționale.

Cu toate acestea, Tara a început să-și dorească mai mult decât viața restrânsă și periculoasă pe care o trăia.

La vârsta de 17 ani, Tara a decis să se educe singură și a început să studieze pentru a trece testul ACT.

Determinarea ei a dat roade, și a fost acceptată la Universitatea Brigham Young.

Acolo, a întâmpinat numeroase dificultăți adaptându-se la viața academică și socială, dar a continuat să muncească din greu, descoperind în același timp lumea din afara munților Idaho.

Pe parcursul călătoriei sale educaționale, Tara a început să-și pună sub semnul întrebării amintirile și credințele impuse de familia sa, începând un proces dureros de separare și auto-descoperire.

A reușit să obțină o bursă pentru a studia la Universitatea Cambridge și ulterior a obținut un doctorat în istorie.

“Învățare” este o poveste despre curaj, reziliență și transformare, demonstrând cum educația poate schimba vieți și deschide noi orizonturi.

Narațiunea Tarei este un testament al puterii de a-și depăși trecutul și de a-și construi un viitor diferit.

Citate

“Ascultă ce-ți spun eu, viața reală e cea mai bună glumă.”

“Când privesc în urmă, îmi dau seama că aceasta a fost educația mea, cea care a contat: orele petrecute la un birou care nu era al meu, în care mă chinuiam să-mi însușesc frânturi de învățătură mormonă, imitând un frate care mă părăsise. Dobândeam astfel o aptitudine esențială: răbdarea de a citi lucruri pe care nu le înțelegeam încă.”

“- Există o lume întreagă dincolo de pereții ăștia, Tara, a spus. Și o să arate cu totul altfel din clipa în care tata nu-ți va mai șopti la ureche cum o vede el.”

“Când îi spusesem tatei că am de gând să merg la colegiu, îmi răspunsese că locul femeii este acasă, că trebuia să învăț despre ierburile de leac – ‘farmacia lui Dumnezeu’, le spusese, și zâmbise pentru el – ca să pot duce mai departe ce făcea mama.”

“Nu mă gândeam că fratele meu ar fi acel om; mă îndoiesc că l-aș putea privi vreodată astfel. Cu toate acestea, ceva se schimbase. Pornisem pe drumul înțelegerii, înțelesesem un lucru esențial despre fratele meu, despre tatăl meu, despre mine. Văzusem cum fuseserăm definiți de o tradiție care ne vedea de la alții, o tradiție pe care o ignoram fie cu bună știință, fie accidental. Începusem să înțeleg că ne puseserăm vocile în slujba unui discurs al cărui singur scop era să-i dezumanizeze și să-i atace pe ceilalți – pentru că era mai ușor să cultivi un asemenea discurs, pentru că mereu ni se pare că a ne pastra puterea este calea de urmat.”

“Mama spunea mereu că medicamentele sunt un tip special de otravă, care nu dispare niciodată din corp ci te mănâncă încet din interior toată viața. Îmi spunea că dacă iau un medicament acum, chiar dacă făceam copii abia peste zece ani, aveau să iasă diformi.”

“Este ciudat câtă putere asupra ta le acorzi celor pe care îi iubești, scrisesem în jurnal. Dar Shawn avea asupra mea mai multă putere decât mi-aș fi putut închipui vreodată. Mă definise pentru mine însămi, iar putere mai mare decât aceasta nu există.”

“- Nu trebuie să te mai gândești așa, a spus Dr. Kerry, ridicând vocea. Nu ești vreo tinichea care lucește numai la lumină. Oricine ai deveni, în orice te-ai transforma, ai fost mereu acea persoană. A fost mereu înăuntrul tău. Nu la Cambridge. În tine. Tu ești de aur. Și dacă te întorci la BYU sau chiar la muntele de unde ai venit, n-o să fii altcineva.”

Păreri

“O carte foarte bună, despre impactul pe care îl are educația asupra unui individ. Mai ales ca proaspătă mamă, mi s-a părut o lectură de mare forță care te ajută să realizezi ce mare e puterea educației în sânul familiei. Foarte bine scrisă. Recomand.” – Diana

“O carte de memorii foarte bine povestită, care te face s-o citești dintr-o suflare!” – Mihaela

“Această carte reușește să îmbine utilul cu plăcutul. Este o carte pe care o citești relaxant, în timpul tău liber, dar și o carte de la care ai ce învăța și care te ajută să-ți clarifici anumite aspecte. ” – Mariana

“O carte perfectă, are de toate: acțiune extraordinară, relatare frumoasă, personaje bine alcătuite și prezentate. O carte de memorii, dar parcă spune o poveste, ceva din altă lume. Deși acțiunea e în anii 2000, detaliile sunt cumva de neimaginat. Există și latura aceasta a lumii și ceea ce învăț de aici e că întotdeauna convingerile și atitudinea părinților îi influențează covârșitor pe copiii lor.” – Ema

“Cât de ușor ne vine să-i judecăm pe ceilalți, fără să le știm background-ul, poveștile și întâmplările. “Învățare” este despre cum normalitatea are diferite fețe în funcție de mediul în care ai trăit, de părinții care te-au educat; dar și despre voință și evoluție. De citit!” – Diana

“Mă bucur că am descoperit această carte, această poveste. Cu siguranță a adus un plus-valoare în viața mea.” – Daniela

“Una din cele mai bune și folositoare cărți citite de mine vreodată. Punct. M-a revoltat, m-a înduioșat pe alocuri, m-a speriat, dar mai mult decât orice… Mi-a arătat cât de privilegiată am fost că am avut parte de o educație așa cum trebuie. Tara Westover a scris o bucată de istorie socială cu aceste memorii.” – Loredana

Teme și motive

“Învățare” de Tara Westover este o carte bogată în teme și motive care sunt dezvoltate în mod profund și captivant pe parcursul narațiunii.

Printre cele mai importante teme se numără:

1. Educația și auto-descoperirea

Tema principală a cărții este importanța educației și puterea acesteia de a transforma vieți.

Pentru Tara, educația nu este doar un mijloc de a dobândi cunoștințe academice, ci și un proces de auto-descoperire și emancipare.

Pe măsură ce Tara își continuă studiile, de la autodidactismul din copilărie până la obținerea unui doctorat la Universitatea Cambridge, ea își dezvoltă propria identitate, separată de influențele limitative ale familiei sale.

Educația îi oferă Tarei un nou mod de a vedea lumea și de a înțelege realitatea, ajutând-o să-și reconstruiască viața pe baze noi și solide.

2. Dinamicile familiale și loialitatea

Relațiile complicate din familia Westover sunt un alt aspect central al cărții.

Loialitatea față de familie și conflictul dintre această loialitate și dorința de independență sunt teme recurente.

Tara este adesea prinsă între dorința de a-și iubi și respecta familia și necesitatea de a se elibera de influențele toxice și abuzive ale acesteia.

Cartea explorează durerea și dificultatea de a rupe legăturile cu cei dragi pentru a-și proteja sănătatea mintală și fizică.

3. Izolarea vs. integrarea

Viața Tarei în munții Idaho este caracterizată de o izolare profundă de lumea exterioară.

Această izolare este atât fizică, cât și intelectuală, dictată de credințele rigide ale tatălui său.

Pe măsură ce Tara începe să exploreze lumea din afara comunității sale restrânse, ea se confruntă cu provocările integrării într-o societate pe care nu o înțelege pe deplin și care îi este la fel de străină.

Procesul de integrare este dificil, dar esențial pentru dezvoltarea ei personală.

4. Memoria și perspectiva

O altă temă importantă în “Învățare” este natura memoriei și a perspectivei.

Tara recunoaște în mod repetat că amintirile sale sunt subiective și influențate de perspectiva sa unică.

Aceasta adaugă o dimensiune complexă narațiunii, deoarece cititorii sunt invitați să înțeleagă că realitatea poate fi percepută diferit de oameni diferiți.

Memoria joacă un rol crucial în formarea identității și în procesul de reconciliere cu trecutul.

Dezvoltarea temelor în narațiune

Tara dezvoltă aceste teme prin intermediul experiențelor personale și al reflecțiilor introspective.

Narațiunea este plină de momente de revelare și de luptă internă, pe măsură ce Tara se confruntă cu contradicțiile dintre ceea ce a fost învățată să creadă și ceea ce descoperă prin educație și experiență personală.

Confruntările cu familia, mentorii și colegii săi contribuie la evoluția și aprofundarea temelor centrale, făcând din “Învățare” o mărturie emoționantă a puterii de transformare a educației și a auto-descoperirii.

Stilul de scriere

Tara Westover are un stil de scriere distinctiv și captivant, care contribuie semnificativ la impactul emoțional și intelectual al cărții “Învățare”.

Iată câteva aspecte cheie ale stilului său de scriere:

1. Utilizarea limbajului

Westover folosește un limbaj clar și evocator, care reușește să comunice complexitatea emoțiilor și experiențelor sale.

Descrierile sale sunt adesea detaliate și vii, permițând cititorilor să-și imagineze clar scenele din viața ei.

De exemplu, descrierile mediului rural din Idaho sunt atât de bine realizate încât cititorii pot simți atmosfera aspră și izolată a munților.

Limbajul folosit de Westover este accesibil, dar nu simplist, ceea ce face ca memoriile sale să fie ușor de citit, dar profund de resimțit.

2. Tonul

Tonul în “Învățare” este introspectiv și sincer.

Westover nu ezită să-și dezvăluie vulnerabilitățile, îndoielile și durerile, ceea ce conferă autenticitate narațiunii sale.

Ea își abordează povestea cu o combinație de obiectivitate și empatie, evitând să judece prea aspru persoanele din viața ei, chiar și atunci când descrie comportamente abuzive sau prejudiciabile.

Această abordare echilibrată adaugă profunzime narațiunii și îi permite cititorului să înțeleagă complexitatea relațiilor și a situațiilor descrise.

3. Tehnicile de povestire

Westover utilizează mai multe tehnici de povestire pentru a menține interesul cititorului și pentru a construi tensiunea narativă:

3.1. Structura cronologică și flashback-urile

Povestea este prezentată într-o ordine în mare parte cronologică, dar Westover include și flashback-uri și reflecții care oferă context suplimentar și profunzime narațiunii.

Aceasta permite cititorilor să înțeleagă evoluția personală și intelectuală a autoarei.

3.2. Detalii personale și universale

Westover reușește să îmbine detaliile personale specifice cu teme universale, cum ar fi căutarea identității și importanța educației.

Acest lucru face ca povestea ei să fie atât personală, cât și relaționabilă pentru un public larg.

3.3. Dialoguri și monologuri interioare

Dialogurile din carte sunt naturale și autentice, reflectând diversele perspective și personalități ale personajelor.

Monologurile interioare ale Tarei oferă o privire profundă în gândurile și sentimentele sale, adăugând o dimensiune introspectivă narațiunii.

3.4. Confruntarea și rezolvarea conflictelor

Westover descrie conflictele interne și externe cu o sinceritate brutală, iar rezolvarea acestora este adesea complexă și nuanțată.

Aceasta reflectă realitatea vieții și a procesului de creștere personală.

Critici și limitări

Deși “Învățare” de Tara Westover este larg apreciată pentru puterea și profunzimea sa, există și câteva critici și limitări care merită menționate pentru a oferi o perspectivă echilibrată.

1. Subiectivitatea memoriei

Una dintre principalele critici aduse cărții este legată de natura subiectivă a memoriei.

Westover însăși recunoaște în carte că amintirile sale pot fi influențate de percepții personale și că există discrepanțe între ceea ce își amintește ea și ceea ce își amintesc alți membri ai familiei.

Aceasta poate ridica întrebări despre acuratețea anumitor evenimente descrise în carte.

Deși memoriile sunt, prin natura lor, subiective, unii critici pot considera că acest aspect diminuează obiectivitatea narațiunii.

2. Portretizarea membrilor familiei

Unii cititori și critici au observat că portretizarea membrilor familiei Westover este, în anumite momente, foarte dură.

Tatăl și unii dintre frații Tarei sunt prezentați în lumini extrem de negative, ceea ce ar putea părea unilateral pentru unii cititori.

Deși Tara oferă context și încearcă să explice comportamentele acestora, unii critici consideră că nu este suficient de empatică sau echilibrată în descrierea lor.

3. Lipsa detaliilor despre viața ulterioară

Cartea se concentrează în mare parte pe copilăria și tinerețea Tarei și pe parcursul ei educațional.

Cu toate acestea, unii cititori și critici au menționat că ar fi fost interesant să se includă mai multe detalii despre viața sa de după obținerea doctoratului.

4. Ritmul narațiunii

Un alt aspect criticat este ritmul narațiunii.

Unele părți ale cărții pot părea prea detaliate și lente, în timp ce alte momente semnificative din viața Tarei sunt trecute cu vederea relativ rapid.

Aceasta poate face ca lectura să pară inegală pentru unii cititori, afectând fluiditatea și coerența narațiunii.

Concluzie

“Învățare” de Tara Westover este o mărturie puternică și profundă despre curajul și determinarea necesare pentru a depăși circumstanțele limitative și a căuta auto-descoperirea și cunoașterea.

Scrisă cu un stil clar și evocator, cartea reușește să transmită complexitatea emoțiilor și experiențelor autoarei, oferind cititorilor o perspectivă autentică și introspectivă asupra vieții sale.

Povestea Tarei este impresionantă și inspiratoare, evidențiind importanța educației ca mijloc de emancipare și transformare personală.

Pe măsură ce Tara își descrie parcursul de la o copilărie izolată și restrictivă la obținerea unui doctorat la Universitatea Cambridge, cititorii sunt martori ai unei călătorii remarcabile de auto-descoperire și reziliență.

Stilul de scriere al autoarei, caracterizat de claritate și sinceritate, contribuie la impactul emoțional al cărții.

Deși există critici legate de subiectivitatea memoriei și portretizarea membrilor familiei, aceste aspecte nu diminuează valoarea generală a narațiunii.

Cartea este un testament al puterii de a-ți depăși trecutul și de a-ți construi un viitor diferit.

În concluzie, “Învățare” de Tara Westover este o carte remarcabilă și profundă, care merită citită pentru mesajul său puternic despre importanța educației și a auto-descoperirii.

Recomand această carte tuturor celor care caută inspirație, curaj și o poveste de viață autentică și emoționantă.