BookReviews

Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Eric-Emmanuel Schmitt - Jurnalul unei iubiri pierdute (Recenzie Completă)

Eric-Emmanuel Schmitt - Jurnalul unei iubiri pierdute - Coperta Fata

1. Emoțional și introspectiv;
2. Stil de scriere sensibil;
3. Formatul jurnalului;
4. Reflecții filosofice.

1. Repetitivitate tematică;
2. Subiectivitate narativă;
3. Ton melancolic;
4. Lipsa unei narațiuni tradiționale.

Rating (4 din 5 stele ):
4/5
Cumpără cartea “Jurnalul unei iubiri pierdute” de Eric-Emmanuel Schmitt

Éric-Emmanuel Schmitt este un autor, dramaturg și regizor franco-belgian de renume internațional, cunoscut pentru operele sale care explorează teme filosofice și umane profunde.

Născut pe 28 martie 1960, Schmitt a studiat filosofia și a obținut un doctorat în acest domeniu, ceea ce se reflectă adesea în scrierile sale.

De-a lungul carierei sale, a câștigat numeroase premii literare și a devenit unul dintre cei mai apreciați autori contemporani din Europa.

“Jurnalul unei iubiri pierdute” este un roman introspectiv și emoționant, în care Schmitt își dezvăluie trăirile și gândurile după pierderea mamei sale.

Cartea este scrisă sub forma unui jurnal, oferindu-ne o privire intimă asupra procesului de doliu și asupra modului în care autorul face față durerii și singurătății.

Pe măsură ce Schmitt navighează prin valurile de emoții, de la tristețe profundă la momente de reflecție și redescoperire de sine, cititorii sunt invitați să mediteze asupra naturii iubirii, pierderii și recuperării.

“Jurnalul unei iubiri pierdute” nu este doar o mărturie personală, ci și o meditație universală asupra modului în care iubirea continuă să existe chiar și după moarte.

Cuprins

Rezumat

“Jurnalul unei iubiri pierdute” este un roman scris sub forma unui jurnal personal, în care Éric-Emmanuel Schmitt împărtășește experiențele sale după moartea mamei sale, o pierdere care îl afectează profund.

Cartea începe cu momentul în care Schmitt își pierde mama și continuă să descrie cum face față durerii, singurătății și sentimentului de gol care îi umple viața după această pierdere.

Pe parcursul narațiunii, Schmitt explorează diverse stadii ale doliului, de la negare și furie, la acceptare și încercarea de a găsi un nou sens în viață.

În acest proces, el își reamintește momentele petrecute cu mama sa, reflectând asupra relației lor și asupra impactului pe care aceasta l-a avut asupra formării sale ca persoană.

Romanul nu este doar o relatare a durerii și a pierderii, ci și o călătorie spre auto-descoperire și reconciliere.

Schmitt descrie cum, în final, găsește o formă de pace și învăță să accepte absența mamei sale, păstrând vie amintirea și iubirea pentru ea.

“Jurnalul unei iubiri pierdute” este o explorare profundă a emoțiilor umane, oferind cititorilor o înțelegere empatică a procesului de doliu și a modului în care putem găsi lumina chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții.

jurnalul unei iubiri pierdute recenzie

Citate

“Mă voi reculege la mormântul tău pentru a-ți mărturisi prezența.”

“Uneori veștile bune strălucesc atât de tare, încât orbesc.”

“Mama a fost vie până când a murit.”

“Traversez zile cenușii. Nu mai sunt cu adevărat acolo unde sunt. Oriunde m-aș duce, plec înainte de a fi sosit.”

“Adevărata înțelepciune nu înseamnă să ai certitudini, ci să te obișnuiești cu incertitudinea.”

“Filozofia fără înțelepciune nu e decât ruina sufletului.”

“Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru cei care ne iubesc este să fim fericiți.”

“Dacă nu ești criticat înseamnă că nu ești cunoscut.”

“Când vine pe lume un copil, vine pe lume și o mamă. Fiecare naștere este o naștere dublă.”

“Mama nu mă dorea pur și simplu în viață, ci mă dorea fericit. Am, față de ea, datoria fericirii.”

“Deși moartă, mama nu e muritoare. Rămâne în mine, e ce e mai bun în mine, aspirația mea spre esențial.”

Păreri

“O carte minunată în care nu se vorbește numai despre pierderea unei ființe dragi, ci care te aduce cu picioarele pe pământ și realizezi cât de imprevizibilă este viața.” – Elena

“Nu pot să spun că sunt o mare fană a acestui autor sau a cărților lui, dar această carte este destul de simpatică și este scrisă ok. Îmi place subiectul, povestea este interesantă și se citește ușor. ” – Mariana

“Nu m-am învățat minte să nu mai “mușc” toate prezentările și recenziile. Îmi plac foarte mult cărțile, cumpăr aproape compulsiv, dar în ultima vreme am cumpărat cărți de 2 și 3 stele prezentate drept cărți de 5 stele. Da, “Jurnalul…” este o carte bună, dar nu este pentru foarte mulți cititori. Nu este o carte wow, deși autorul își disecă suferința, și-o expune. ” – Maria

“Nu mi s-a părut una dintre cele mai bune cărți ale autorului.” – Răzvan

“Cu părere de rău spun că nu mi-a plăcut cartea deloc. Se poate că sunt subiectivă și am ajuns să privesc moartea cu cinism, dar pentru un bărbat de 60 de ani să se plângă atât de mult din cauza pierderii unui părinte, mi se pare absurd.” – Mirela

“O carte extraordinară, o carte medicament pentru a fi citită după pierderea unui părinte. Poate e mult spus, dar te ajută să treci mai ”ușor” peste suferință.” – Andreea

“O carte care mi-a răscolit amintiri ce le țin doar pentru mine, amintiri de acum aproape doi ani, de când mi-am pierdut părinții. Mai cu seamă, asemănările dintre ce am trăit eu, față de ceea ce a trăit autorul, au fost cu atât mai răvășitoare. Pentru că și mama mea, la fel că mama autorului, m-a părăsit într-o primăvară, într-o dimineață de marți! Declar cartea a fi un must read și îi ofer un loc aparte în biblioteca mea.” – Daniela

“Un jurnal sensibil, filosofic, rânduri care merită citite la orice vârstă. O poveste despre viață, dar mai ales despre regăsirea fericirii. ” – Daria

“Jurnalul unei iubiri pierdute nu se înscrie neapărat pe lista cărților pe care le-aș recomanda mai departe, dar, cine știe, poate pe alții s-ar putea să-i prindă. E o carte emoționantă, are și câteva paragrafe bune, cu substanță, dar, pentru mine a fost o lectură de un nivel mediocru.” – Bogdana

jurnalul unei iubiri pierdute recenzie

Teme și motive

“Jurnalul unei iubiri pierdute” de Éric-Emmanuel Schmitt explorează o serie de teme centrale și motive care se împletesc pentru a crea o narațiune profund emoționantă și introspectivă.

Printre cele mai pregnante teme se numără durerea și doliu, iubirea eternă, memoria și trecerea timpului, precum și căutarea sensului în fața pierderii.

1. Durerea și doliul

Una dintre temele principale ale cărții este procesul de doliu și modul în care durerea pierderii unei persoane dragi ne transformă.

Schmitt descrie în detaliu etapele prin care trece, de la șocul inițial și negația, până la furie, tristețe profundă și, în cele din urmă, acceptare.

Jurnalul său devine un mijloc de a-și exprima și de a procesa durerea, iar cititorii sunt martori la felul în care autorul își navighează emoțiile complexe.

În mod particular, Schmitt subliniază cum durerea nu dispare niciodată complet, dar învață să trăiască cu ea, găsind în final o formă de reconciliere.

2. Iubirea eternă

Iubirea, în special cea filială, este un alt motiv central care străbate întregul roman.

Schmitt explorează ideea că iubirea pentru mama sa nu dispare odată cu moartea acesteia, ci continuă să existe, chiar și în absența fizică.

Această iubire devine o sursă de putere și consolare pentru autor, iar prin intermediul amintirilor și reflecțiilor sale, el păstrează vie legătura cu mama sa.

Cartea subliniază ideea că iubirea adevărată transcende moartea și devine o prezență constantă în viața celor care rămân.

3. Memoria și trecerea timpului

Memoria joacă un rol crucial în dezvoltarea tematică a romanului.

Schmitt revizitează constant amintirile cu mama sa, folosindu-le ca un mod de a-și păstra legătura cu ea și de a-și găsi liniștea.

Pe măsură ce timpul trece, aceste amintiri devin un refugiu, dar și o modalitate de a înțelege mai bine cine este el însuși.

Trecerea timpului este, de asemenea, explorată ca un factor inevitabil al vieții, care aduce atât vindecare, cât și melancolie.

4. Căutarea sensului

Pe parcursul narațiunii, Schmitt își pune întrebări existențiale despre sensul vieții și al morții.

Pierderea mamei sale devine un catalizator pentru aceste reflecții profunde, iar autorul se luptă să găsească un nou sens și scop în viața sa după această pierdere devastatoare.

În cele din urmă, Schmitt sugerează că găsirea sensului nu înseamnă uitarea persoanei pierdute, ci învățarea de a trăi cu absența acesteia și de a aprecia amprenta pe care a lăsat-o asupra vieții sale.

Eric-Emmanuel Schmitt - Jurnalul unei iubiri pierdute - Citat 1

Stilul de scriere

Stilul de scriere al lui Éric-Emmanuel Schmitt în “Jurnalul unei iubiri pierdute” este caracterizat de o sensibilitate profundă și de o abordare introspectivă care reușește să capteze complexitatea emoțiilor umane.

Schmitt folosește un limbaj accesibil, dar în același timp bogat în nuanțe, care permite cititorilor să se conecteze la nivel emoțional cu textul.

1. Limbajul și tonul

Limbajul utilizat de Schmitt este clar și concis, evitând ornamentațiile excesive în favoarea unei exprimări directe și oneste.

Acest stil minimalist este potrivit pentru subiectul tratat, oferind o autenticitate profundă experiențelor și trăirilor descrise.

Tonul este adesea melancolic și reflectiv, în acord cu tematica doliului și a pierderii, dar există și momente de lumină și speranță, care aduc un echilibru subtil narațiunii.

2. Tehnici narative

Una dintre tehnicile narative notabile pe care Schmitt le folosește este forma jurnalului.

Această abordare oferă o privire intimă asupra gândurilor și sentimentelor autorului, permițând cititorilor să experimenteze în mod direct procesul său de doliu.

Forma jurnalului creează, de asemenea, un sentiment de proximitate și autenticitate, transformând cititorul într-un confesor al trăirilor autorului.

Schmitt utilizează, de asemenea, reflecții filosofice și introspecții personale pentru a îmbogăți narațiunea.

El intercalează descrieri de momente trecute cu gânduri despre sensul vieții și moarte, ceea ce adaugă o dimensiune profundă și meditativă textului.

Această tehnică permite cititorilor să vadă evoluția emoțională și spirituală a autorului pe măsură ce acesta trece prin diferitele etape ale doliului.

3. Simbolismul și metaforele

Schmitt recurge frecvent la simboluri și metafore pentru a ilustra emoțiile și stările prin care trece.

De exemplu, el poate folosi imagini ale naturii pentru a reflecta schimbările din interiorul său sau pentru a sublinia ciclicitatea vieții și inevitabilitatea morții.

Aceste imagini simbolice adaugă o profunzime suplimentară textului și permit cititorilor să interpreteze în mod personal experiențele relatate.

4. Ritmul și structura

Ritmul narațiunii este unul moderat, permițând cititorilor să se oprească și să reflecteze asupra fiecărui pasaj.

Structura jurnalului, cu însemnări zilnice sau periodice, oferă o construcție naturală a timpului și a evoluției emoționale a autorului.

Acest format episodic face ca lectura să fie atât fluidă, cât și plină de substanță, fiecare însemnare adăugând o nouă perspectivă asupra temelor centrale.

Eric-Emmanuel Schmitt - Jurnalul unei iubiri pierdute - Citat 2

Critici și limitări

Deși “Jurnalul unei iubiri pierdute” de Éric-Emmanuel Schmitt este o lucrare profundă și emoționantă, există și câteva posibile limitări sau critici care ar putea fi aduse în discuție.

1. Subiectivitatea narativă

Deoarece cartea este scrisă sub forma unui jurnal personal, întreaga narațiune este filtrată prin perspectiva subiectivă a autorului.

Aceasta poate fi considerată o limitare deoarece experiențele și reflecțiile prezentate sunt foarte personale și pot să nu rezoneze la fel de puternic cu toți cititorii.

Unii ar putea simți că introspecțiile autorului sunt prea intime sau că nu reușesc să ofere o privire mai largă asupra procesului universal de doliu.

2. Repetitivitatea tematică

Un alt posibil punct de critică ar putea fi repetitivitatea unor teme și motive pe parcursul cărții.

Deoarece Schmitt revine adesea la aceleași reflecții și sentimente legate de pierderea mamei sale, unii cititori ar putea considera că narațiunea devine uneori redundantă.

Această repetitivitate poate să afecteze ritmul lecturii, făcând ca unele pasaje să pară mai puțin dinamice.

3. Lipsa de diversitate în perspectivă

Cartea se concentrează exclusiv pe experiența personală a autorului, fără a include alte perspective asupra doliului sau asupra modului în care diferite persoane se pot confrunta cu pierderea.

Această abordare unică poate limita capacitatea cititorului de a vedea dincolo de experiența individuală a lui Schmitt și de a înțelege cum pot varia experiențele de doliu în funcție de contextul cultural, social sau psihologic.

4. Absența unei narațiuni tradiționale

Pentru cititorii care preferă o narațiune mai tradițională, cu un început, mijloc și sfârșit bine definite, structura de jurnal a cărții ar putea părea dezorganizată sau lipsită de un fir narativ clar.

Această structură poate face ca lectura să fie percepută ca fiind fragmentată, iar dezvoltarea tematică să pară mai puțin coerentă.

5. Tonul melancolic

Deși tonul melancolic al cărții este adecvat pentru subiectul tratat, unii cititori ar putea găsi această atmosferă prea sumbră sau apăsătoare.

În ciuda momentelor de speranță și reflecție pozitivă, predominanța tonului trist poate face ca experiența de lectură să fie copleșitoare pentru unii.

Eric-Emmanuel Schmitt - Jurnalul unei iubiri pierdute - Citat 3

Concluzie

“Jurnalul unei iubiri pierdute” de Éric-Emmanuel Schmitt este o carte profund emoționantă și introspectivă, care explorează cu delicatețe și sinceritate experiența doliului și a pierderii.

Prin intermediul unei narațiuni personale și a unei scriituri lirice, Schmitt reușește să surprindă complexitatea emoțiilor umane, oferind cititorilor nu doar o mărturie a durerii sale, ci și o meditație universală asupra iubirii și a vieții după moartea unei persoane dragi.

Cartea este potrivită în special pentru cei care au trecut sau trec printr-o pierdere și caută o reflecție empatică asupra procesului de doliu.

De asemenea, este recomandată celor care apreciază o scriitură introspectivă și sensibilă, care să le permită să exploreze teme de mare profunzime emoțională.

Cititorii care se bucură de jurnale personale și de reflecții filosofice vor găsi în această carte o sursă de confort și înțelegere.

În general, “Jurnalul unei iubiri pierdute” este o lectură valoroasă pentru oricine dorește să înțeleagă mai bine complexitatea relațiilor umane și impactul profund al pierderii asupra sufletului.

Cărți similare

Jurnalul unei an prost

“Jurnalul unui an prost” de J.M. Coetzee

Acest roman oferă o perspectivă filosofică asupra vieții și a condiției umane, prezentând reflecțiile unui scriitor în vârstă asupra problemelor contemporane și a experienței de a trăi cu conștiința morții iminente.

Stilul introspectiv și meditațiile profunde îl fac o lectură recomandată pentru cei interesați de gândirea filosofică și de explorarea emoțiilor umane în fața suferinței.

Micul print

“Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry (Recenzie)

Deși aparent o carte pentru copii, “Micul Prinț” este o poveste profundă despre iubire, pierdere și sensul vieții.

Scrisă într-un stil poetic și simplu, cartea atinge teme universale legate de legături umane și de felul în care învățăm să trăim cu amintirile celor dragi.

Este o lectură care rezonează atât cu adulții, cât și cu copiii, oferind lecții valoroase despre viață.

O mare de lacrimi

“O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys

Un roman istoric care explorează tragediile și suferințele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, concentrându-se pe destinele a patru tineri care se confruntă cu pierderi devastatoare.

Deși diferit ca subiect, cartea atinge teme universale de supraviețuire, sacrificiu și umanitate în cele mai întunecate momente, oferind o lectură puternică și emoționantă pentru cei interesați de poveștile de rezistență și curaj.

Lectură recomandată

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Salut! Sunt fondatorul și editorul acestui website. 

Scopul acestui blog este de a-mi împărtăși pasiunea pentru literatură și de a încuraja oamenii să citească mai mult. 

Aștept cu nerăbdare să îți împărtășesc descoperirile mele literare și să interacționez cu tine. 

Dacă ai sugestii de cărți sau întrebări, nu ezitați să mă  contactezi. 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top