Hanya Yanagihara - O viață măruntă (Recenzie Completă)

“- Dar nu e treaba lui, ripostează el, disperat. E treaba mea.
– Tocmai asta e, Jude. Că e treaba lui. Asta înseamnă să fii într-o relaţie – nu pricepi încă? Nu pricepi că nu poţi să faci pur şi simplu ce vrei tu? Nu pricepi că, atunci când te răneşti pe tine, îl răneşti şi pe el?”

“…îşi cere scuze şi iese din cabinetul doctorului, năpustindu-se spre baie, unde se încuie înăuntru, respirând lent şi masându-şi pieptul cu palma, ca pentru a-şi alina inima.”

“N-am fost niciodată – şi ştiu că nici tu nu eşti – una dintre persoanele acelea care cred că dragostea pentru un copil este o formă superioară de dragoste, mai semnificativă şi mai importantă decât oricare alta. N-am crezut asta înainte de Jacob şi n-am crezut-o nici după. Dar este într-adevăr un tip unic de dragoste, fiindcă la baza ei nu stă nici atracţia fizică, nici plăcerea, nici intelectul, ci frica. N-ai cunoscut într-adevăr frica dacă n-ai avut un copil, şi poate că asta ne amăgeşte să credem că e o iubire magnifică – fiindcă frica în sine este magnifică. În fiecare zi, primul tău gând nu este: ‘Îl iubesc’, ci: ‘Ce face?’ Peste noapte, lumea se reconfigurează sub forma unei curse cu obstacole a groazei. Îl ţin în braţe să traversez strada şi mă gândesc cât de absurd e să mă aştept ca fiul meu – orice copil – să supravieţuiască acestei vieţi. Pare la fel de improbabil ca supravieţuirea unuia dintre fluturii aceia de la sfârşit de primăvară – ştii, cei mici şi albi – pe care-i văd uneori piruetând prin aer, mereu la numai câţiva milimetri de moarte, riscând să se strivească de vreun parbriz.”

“În ultima vreme, Willem se tot întrebase dacă legătura aceasta atât de strânsă cu prietenii săi era un lucru chiar atât de rău. Îi aducea plăcere, rău nu făceau nimănui, deci ce conta dacă era dependent de ei sau nu? Și, oricum, în ce fel o prietenie presupunea o interdependență mai mare decât o relație de cuplu? De ce era admirabilă la douăzeci și șapte de ani, dar devenea bizară la treizeci și șapte? De ce nu era prietenia la fel de bună ca o relație de cuplu? De ce nu era oare chiar mai bună? În fond, implica doi oameni care rămâneau alături zi de zi, legați nu prin sex ori prin atracția fizică, nici prin bani, copii sau bunuri comune, ci numai prin acordul reciproc de a merge mai departe, prin dăruirea amândurora față de o comuniune care nu putea fi niciodată codificată. Prietenia însemna să fii martor la șirul monoton de probleme al celuilalt, la accesele lui lungi de plictiseală și la ocazionalele triumfuri. Însemna să te simți onorat de privilegiul de a putea fi prezent în cele mai sumbre momente ale altuia, știind că și tu poți fi sumbru în prezența lui.”

“Acum nu înțelegi ce vreau să spun, dar într-o zi vei înțelege: singurul secret al prieteniei, cred eu, este să găsești oameni mai buni decât tine – nu mai deștepți, nu mai interesanți, ci mai buni la suflet, mai generoși și mai iertători – și să-i apreciezi pentru ceea ce poți învăța de la ei, să încerci să-i asculți când îți spun ceva despre tine, oricât de bun – sau de rău – ar fi acel ceva, și să ai încredere în ei, iar asta e cel mai greu lucru. Dar și cel mai bun totodată.”

“De asta, își spune el câteodată, îi place atât de mult senzația pe care i-o dau drogurile; nu fiindcă îi oferă o evadare din cotidian, așa cum cred mulți, ci fiindcă așa cotidianul pare mai puțin cotidian.”

“Copiii sunt un fel de cartografie, și tot ce trebuie să faci este să urmezi harta pe care ei ți-o prezintă în ziua în care vin pe lume.”

“Am admirat felul în care a știut, cu mult înaintea mea, că esența unui copil nu rezidă în ceea ce speri că va realiza în numele tău, ci în bucuria pe care ți-o aduce, indiferent ce formă ia aceasta, chiar dacă anevoie o poți numi bucurie – și, mai important, în bucuria pe care ai privilegiul să i-o aduci tu lui.”

“O relație nu-ți oferă niciodată totul. Îți oferă unele lucruri. Gândește-te la toate lucrurile pe care ți le dorești de la cineva – atracție sexuală, să zicem, sau conversații inteligente, sau susținere financiară, compatibilitate intelectuală, afecțiune ori fidelitate – și alegi trei dintre ele. Trei, atâta tot.”