Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Khaled Hosseini - Splendida cetate a celor o mie de sori (Recenzie Completă)

Item: Splendida cetate a celor o mie de sori
Rating: 4.4
Author: Alin Pătroi

1. Poveste expresivă și accesibilă;
2. Portretizare autentică a culturii afgane;
3. Teme de prietenie, rezistență și solidaritate feminină;
4. Narațiune complexă și bine conturată.

1. Portretizare negativă a personajelor masculine;
2. Structura previzibilă a narativului;
3. Accentul pe traume și suferință.

Rating (4,4 din 5 stele):

 4.4/5

Cumpără cartea “Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khaled Hosseini

“Splendida cetate a celor o mie de sori” este un roman captivant scris de Khaled Hosseini, autor afgan-american cunoscut pentru abilitatea sa de a descrie profunzimile emoționale ale vieții în Afganistan.

Publicată în 2007, această carte explorează relațiile dintre două femei, Mariam și Laila, care se luptă să supraviețuiască într-o societate afectată de război, opresiune și restricții culturale.

Povestea urmărește prietenia profundă și neașteptată care se formează între ele, în ciuda diferențelor și obstacolelor, ilustrând puterea și rezistența femeilor în fața dificultăților.

Khaled Hosseini s-a născut în Kabul, Afganistan, dar familia sa a emigrat în Statele Unite în timpul invaziei sovietice.

Ca urmare a experiențelor sale personale și a dorinței de a prezenta realitățile vieții afgane, Hosseini și-a dedicat cariera literară explorării temelor precum războiul, iubirea și sacrificiul, aducând o voce autentică și emoționantă în literatură.

Primul său roman, “Vânătorii de zmeie”, a avut un succes răsunător, iar “Splendida cetate a celor o mie de sori” a consolidat poziția sa ca unul dintre cei mai apreciați autori contemporani.

Rezumat

Romanul “Splendida cetate a celor o mie de sori” urmărește viețile a două femei afgane, Mariam și Laila, a căror destine se intersectează într-un mod neașteptat și dramatic.

Mariam este o tânără din provincie, fiica ilegitimă a unui om bogat, care trăiește o viață de izolare și rușine alături de mama sa.

După moartea acesteia, Mariam este obligată să se căsătorească cu Rasheed, un bărbat mult mai în vârstă din Kabul, care devine repede un soț abuziv și crud.

Laila, o tânără frumoasă și inteligentă, crește într-o familie modernă din Kabul, având speranțe și visuri mari.

Cu toate acestea, războiul îi distruge familia și o forțează să găsească un mod de a supraviețui.

După ce pierde totul, Laila este, la rândul ei, obligată să se căsătorească cu Rasheed pentru a avea un acoperiș deasupra capului și pentru a proteja un secret important.

Pe măsură ce Laila și Mariam sunt prinse în aceeași casă și îndură abuzurile aceluiași bărbat, între ele se dezvoltă o relație puternică de prietenie și solidaritate, unindu-le în fața greutăților și nedreptăților.

Împreună, cele două femei găsesc puterea de a lupta pentru o viață mai bună și de a spera într-un viitor diferit, chiar și într-un context de război și opresiune.

Romanul explorează teme precum sacrificiul, iubirea, prietenia și rezistența în fața adversității, oferind o privire profundă asupra dificultăților și frumuseților vieții în Afganistan.

Citate

“…știu că ești mititică, dar vreau să afli și să înțelegi lucrurile astea încă de pe acum, spunea el. Căsătoria poate aștepta, educația nu. Ești o fetiță foarte, foarte inteligentă. Să nu te îndoiești niciodată de asta. Poți să faci orice vrei tu, Laila. Sunt convins că așa va fi. Și mai știu că după ce se va termina acest război, Afganistanul va avea nevoie de tine la fel de mult ca de bărbații lui, poate chiar mai mult. Pentru că o societate cu femei needucate nu va avea sorți de izbândă, Laila. Nu va avea sorți de izbândă.”

“Acolo viitorul nu avea nicio importanță. Iar trecutul se limita la aceste vorbe de înțelepciune: că Iubirea este o greșeală care distruge, iar complicea ei, Speranța, o fantasmă mincinoasă.”

“Precum acul unei busole care arată nordul, degetul acuzator al bărbatului va găsi întotdeauna femeia.”

“Dintre toate greutățile cu care s-ar putea confrunta cineva, niciuna nu este mai păcătoasă decât simplul fapt de a aștepta.”

“Culcată pe canapea, cu mâinile băgate între picioare, Mariam se uita la vârtejul de fulgi de zăpadă de pe cealaltă parte a geamului. Și-a amintit cum nana îi spusese o dată că toți fulgii de zăpadă sunt oftaturi scoase de femeile îndurerate din cele patru colțuri ale lumii. Că toate oftaturile se ridică în văzduh, se adună sub formă de nori și apoi se sparg în bucățele care cad în tăcere peste oamenii de dedesubt. Ca să nu se uite cum suferă femeile ca noi, spusese ea. Cum îndurăm toate care ne cad pe umeri, în tăcere.”

“Fiindcă niciunul dintre ei nu vă iubeşte aşa cum vă iubeşte ţara voastră.”

“O femeie care va fi ca o piatră de râu, îndurându-le pe toate fără să se plângă; tăria ei nu va fi măcinată, ci șlefuită de tumultul care va trece peste ea.”

“Mariam nu este niciodată foarte departe. Este aici, în pereții pe care i-a renovat, în pomii pe care i-a plantat, în paturile cu care se învelesc copiii ca să nu tremure de frig, în aceste perne, cărți și creioane. Este în râsul copiilor. Este în versetele pe care le recita Aziza și în rugăciunile pe care le murmura atunci când pleca, cu fața la apus. Dar cel mai mult Mariam este în inima Lailei, unde strălucește cu puterea explozivă a o mie de sori.”

“- Și mie îmi e dor de băieți, să știi. I se umeziseră ochii și îi tremura bărbia. Poate că eu nu… Așa-i firea mamei tale, la ea și bucuria, și tristețea sunt duse la extrem. Nu se poate să o ascundă pe niciuna. N-a putut niciodată. Eu, în schimb, cred că-s altfel. Eu tind să… Dar moartea băieților m-a dărâmat și pe mine. Și mie mi-e dor de ei. Nu trece o zi să nu… Este foarte greu, Laila. Așa de greu. Și-a dus mâna la ochi. Apoi a încercat să vorbească, dar i s-a frânt glasul.”

“Iar babi nu ar fi plecat niciodată fără ea, Laila era sigură de asta, deși mami nu se purta deloc ca o soție cu el, așa cum nu se purta ca o mamă cu ea. De dragul lui mami, el s-ar fi scuturat de marele lui vis, așa cum își scutura hainele de făină după muncă, când ajungea acasă. Așadar, vor rămâne pe loc. Vor sta până se va termina războiul și după aceea, indiferent ce va veni. Laila și-a amintit cum îi strigase mami odată lui babi că s-a măritat cu un bărbat fără convingeri. Mami nu înțelegea. Nu înțelegea că dacă s-ar fi uitat în oglindă, ar fi descoperit singura convingere de neclintit a vieții lui.”

“Laila se uita la Mariam, care înfășoară fâșiile de stofă pe capul păpușii. În câțiva ani, această fetiță va fi o femeie care nu va cere niciodată prea mult de la viață, care nu vă împovăra niciodată pe nimeni, care nu se va plânge niciodată de faptul că are și ea regrete, dezamăgiri, vise care i-au fost călcate în picioare. O femeie care va fi ca o piatră de râu, îndurându-le pe toate fără să se plângă; tăria ei nu va fi măcinată, ci șlefuită de tumultul care va trece peste ea. Laila vede deja ceva adânc în ochii acestei fetițe, ceva înrădăcinat adânc în sufletul ei, ceva pe care nici Rasheed, nici talibanii nu vor reuși să îl distrugă. Ceva la fel de tare și de neclintit ca un bloc de calcar. Ceva care, până la urmă, va duce la condamnarea ei și la salvarea Leilei.”

“Dar acum e prea târziu, firește. Poate că aceasta este pedeapsa pe care o merită cei care au fost haini, să înțeleagă că au făcut doar atunci când nimic nu mai poate fi îndreptat.”

Păreri

“Impresionantă din toate punctele de vedere: Pentru că înfățișează o lume dură, mai puțin cunoscută nouă. Jihad, taliban, harami, burka, sharia. Pentru că îți deschide ochii asupra realității extremismului și a ce presupune acesta: încălcarea flagrantă a drepturilor omului. Pentru că prezintă soarta unor femei tratate mai rău decât animalele și te ajută să înțelegi de ce e importantă lupta pentru drepturile femeilor. Pentru că e foarte bine scrisă. De citit, neapărat!” – Dalia

“Splendida cetate a celor o mie de sori e un roman ce mi-a arătat cât de importantă este, de fapt, educația oferită unui popor și cât de mult este asuprită femeia (încă!) în unele părți ale lumii și cât de privelegiată sunt eu și femeile din jurul meu în ceea ce privește libertatea de mișcare, de gândire și drepturile de care ne bucurăm.” – Elena

“O poveste tulburătoare despre viață, nedreptate, război și iubire. O poveste grea în ritmul căreia respiri, în ritmul căreia îți bate inima. Nu știu exact cum își construiește Khaled Hosseini edificiul narativ, dar e a doua carte scrisă de el pe care o citesc, care mă trage înăuntru și mă aruncă într-un carusel de emoții, de stări și de trăiri extrem de puternice.” – Claudia

“Frumoasă poveste, și dureroasă. E dureros să vezi cum războiul distruge vieți și cum bărbații fac ce știu ei mai bine, adică să distrugă voința femeii. Știu că și în ziua de azi au loc aceleași atrocități ca acum 40 de ani, și asta e cel mai supărător, faptul că nu evoluăm, că legile din anii ’70 – ’80 se aplică în continuare, fără ezitare.” – Irina

“Probabil una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii 3-4 ani. Superbă, indiscutabil. Am citit-o cu sufletul la gură, cu un mare gol în stomac și o durere în piept. O carte tristă, cu o poveste nedreaptă, dură, în care o lume plină de suferință și moarte îți călăuzește pașii spre o reevaluare a unor anumite valori și credințe. O recomand cu cel mai mare drag, o scriitură plăcută, sunt șanse extrem de mari să îmi mai aplec atenția asupra lui Hosseini. ” – Cristina

“Câtă tristețe. Câtă suferință. Felul scriitorului de a dezvolta relații între personaje mi se pare minunat.” – Ligia

“O carte splendidă, care surprinde fiecare moment al vieții, atât fericit, cât și de groază. Istorie, război, suferință, iubire, o carte care le are pe toate.” – Magdalena

“O carte absolut minunată. Duritatea și delicatețea sunt dozate perfect, astfel încât lectura să fie una care te zguduie, dar te și alină. Pentru mine personal, pe lângă povestea personajelor, a fost și o lecție importantă de istorie.” – Raluca

“O poveste foarte frumos scrisă despre curaj, educație și caracter. Dincolo de firul poveștii sunt atât de multe lecții pentru toți ceilalți.” – Carmen

“Minunată! De la prima până la ultima pagină am stat cu sufletul la gură, unele pagini m-au șocat de-a dreptul. O recomand oricui și oricând, personaje excepționale, răsturnări de situații, final neașteptat, suferințe și un sentiment acut de neputință în fața atâtor nedreptăți.” – Adina

Teme și motive

În “Splendida cetate a celor o mie de sori”, Khaled Hosseini abordează o serie de teme centrale și motive care îmbogățesc povestea și dau profunzime personajelor și experiențelor lor.

Aceste teme sunt dezvoltate de-a lungul narațiunii prin întâmplări și relațiile dintre personaje, scoțând la lumină atât durerea, cât și frumusețea rezistenței umane.

1. Rezistența și supraviețuirea

Tema rezistenței este omniprezentă în roman, fiind ilustrată prin viețile lui Mariam și Laila, care se confruntă cu dificultăți extreme.

În ciuda abuzurilor și opresiunii, ambele femei continuă să găsească forța de a merge mai departe și de a supraviețui, transformând rezistența într-o formă de eroism cotidian.

Hosseini construiește această temă prin situațiile limită la care sunt expuse personajele și prin felul în care acestea refuză să-și piardă speranța, chiar și în momentele cele mai întunecate.

2. Prietenia și solidaritatea feminină

Relația dintre Mariam și Laila evoluează de la ostilitate la o legătură profundă de prietenie și solidaritate.

Prietenia lor devine un refugiu, o formă de rezistență împotriva asupririi și o sursă de mângâiere.

Solidaritatea feminină este un motiv central care arată cum femeile pot găsi putere una în cealaltă pentru a depăși obstacolele, iar Hosseini pune în contrast acest sprijin reciproc cu izolarea inițială trăită de Mariam.

3. Sacrificiul și iubirea

Sacrificiul este un alt motiv dominant, ilustrat atât prin deciziile lui Mariam, cât și prin alegerile pe care Laila le face pentru a-și proteja copiii.

Actele de sacrificiu sunt prezentate ca fiind esențiale în construirea unui viitor mai bun, chiar dacă acest lucru înseamnă renunțarea la propria fericire.

Iubirea – fie că este iubire maternă, prietenie sau dragoste romantică – este forța care motivează aceste sacrificii, conferind o dimensiune profund emoțională narațiunii.

4. Impactul războiului și al opresiunii

Romanul explorează și efectele devastatoare ale războiului și opresiunii asupra vieților oamenilor obișnuiți.

De-a lungul poveștii, conflictul politic din Afganistan și regimul opresiv al talibanilor afectează profund viața personajelor, limitându-le libertatea și siguranța.

Hosseini folosește acest context istoric pentru a evidenția suferința cauzată de război, dar și reziliența și capacitatea de adaptare a oamenilor.

5. Identitatea și rolul femeilor în societate

Prin viețile lui Mariam și Laila, romanul examinează modul în care femeile sunt percepute și tratate într-o societate patriarhală.

Mariam, crescută în izolare și fără drepturi, și Laila, inițial o tânără cu speranțe și oportunități, ajung să fie constrânse de normele sociale și de rolurile impuse de bărbați.

Hosseini ilustrează lupta lor pentru demnitate și independență, punând în lumină presiunea exercitată asupra femeilor de a se supune, dar și puterea lor de a-și construi propriul destin.

Stilul de scriere

Stilul de scriere al lui Khaled Hosseini în “Splendida cetate a celor o mie de sori” este liric și expresiv, reușind să îmbine simplitatea cu profunzimea emoțională.

Prin alegerea limbajului, Hosseini creează imagini puternice care permit cititorului să vizualizeze peisajele afgane, de la străzile aglomerate ale Kabulului până la izolarea pustiului, oferind o perspectivă autentică asupra vieții în Afganistan.

1. Limbajul și tonul

Limbajul folosit de Hosseini este accesibil, dar încărcat de simboluri și imagini sugestive.

Prin descrieri detaliate și dialoguri bine construite, el reușește să transmită o gamă largă de emoții, de la suferința cauzată de pierdere și opresiune, până la momentele de tandrețe și speranță.

Tonul narațiunii este adesea melancolic, reflectând durerea și dificultățile prin care trec personajele, însă păstrează o notă de speranță și umanitate, subliniind reziliența acestora.

2. Tehnici de povestire

Hosseini folosește o structură narativă bine definită, împărțind povestea între perspectivele lui Mariam și Laila, ceea ce permite cititorului să înțeleagă experiențele și emoțiile fiecărei protagoniste.

Această alternanță a punctelor de vedere creează o poveste bogată și complexă, oferind o imagine completă a lumii interioare a personajelor și a provocărilor pe care le înfruntă.

Tehnica narativă bazată pe perspective multiple ajută, de asemenea, la dezvoltarea unei empatii profunde pentru personaje și la evidențierea diferențelor și similarităților dintre ele.

3. Simplitatea și profunzimea emoțională

Deși scriitura lui Hosseini nu este ornamentată, impactul emoțional este puternic datorită naturaleței și sincerității cu care sunt prezentate evenimentele.

Hosseini știe când să lase acțiunea să vorbească de la sine, fără a adăuga detalii inutile, permițând astfel cititorului să se conecteze direct cu suferința și bucuria personajelor.

Această abordare face ca romanul să fie accesibil, dar și profund, invitând cititorul să exploreze nu doar povestea în sine, ci și teme universale de sacrificiu, iubire și solidaritate.

Critici și limitări

Deși “Splendida cetate a celor o mie de sori” este o operă profund apreciată pentru puterea sa emoțională și pentru perspectiva oferită asupra vieții în Afganistan, există și câteva critici și limitări care pot fi menționate pentru o evaluare echilibrată a romanului.

1. Portretizarea personajelor masculine

Unii critici au remarcat că personajele masculine din roman sunt în mare parte prezentate într-o lumină negativă, ceea ce poate părea unilateral.

Rasheed, de exemplu, este descris aproape exclusiv prin trăsături abuzive și brutale, fără nuanțe care să-i ofere complexitate.

Această abordare poate face ca romanul să pară oarecum dezechilibrat, sugerând că Hosseini nu explorează pe deplin diversitatea experiențelor masculine într-un context cultural complex.

2. Structura previzibilă a narativului

Pentru unii cititori, povestea poate părea previzibilă, cu o structură care urmează tipare tradiționale de dramă și sacrificiu.

Relația de prietenie dintre Mariam și Laila, deși emoționantă, urmează o evoluție familiară pentru genul literar care explorează solidaritatea feminină, ceea ce poate reduce surpriza și profunzimea narativului pentru unii cititori.

3. Aspecte de realism exagerat

Deși romanul se bazează pe evenimente istorice și descrie o realitate dură, unii critici consideră că suferințele prin care trec Mariam și Laila sunt exagerate sau hiperbolizate pentru a stârni o reacție emoțională puternică.

Acest lucru poate face ca romanul să pară, în anumite momente, mai degrabă un apel la empatie decât o reprezentare complet fidelă a vieții afgane, riscul fiind ca povestea să devină un clișeu al suferinței.

4. Perspectiva occidentalizată

Având în vedere că Hosseini locuiește în Statele Unite, unii critici sugerează că romanul ar putea fi influențat de o perspectivă occidentală asupra Afganistanului.

Deși Hosseini oferă o poveste autentică și bine documentată, unii cititori pot simți că aceasta este adaptată pentru a rezona cu sensibilitățile occidentale, sacrificând anumite aspecte ale culturii și tradițiilor afgane în favoarea unei narațiuni mai accesibile pentru cititorii din afara regiunii.

5. Accentuarea traumelor în detrimentul speranței

Deși cartea explorează rezistența și speranța, unii cititori ar putea considera că accentul pus pe traume și suferințe este predominant, iar momentele de optimism sunt mai puține și de scurtă durată.

Această abordare poate da o senzație de pesimism, lăsând impresia că viața în Afganistan este definită aproape exclusiv de violență și suferință.

Concluzie

“Splendida cetate a celor o mie de sori” este un roman impresionant care combină o poveste profund emoțională cu o privire autentică asupra vieții în Afganistan, explorând teme universale de sacrificiu, rezistență și solidaritate feminină.

Khaled Hosseini reușește să construiască o narațiune puternică, marcată de suferințe și momente de speranță, aducând în prim-plan vocea femeilor într-o societate dominată de opresiune și conflicte.

Stilul său simplu, dar expresiv, permite cititorului să se conecteze la nivel profund cu personajele, iar povestea prieteniei dintre Mariam și Laila rămâne una de neuitat.

Cu toate acestea, anumite limitări, precum portretizarea unidimensională a unor personaje masculine sau tendința de a accentua suferințele, pot fi remarcate.

Aceste aspecte nu știrbesc însă valoarea generală a cărții, ci doar contribuie la o perspectivă mai completă asupra sa.

Recomand acest roman tuturor celor interesați de literatură care explorează teme sociale și istorice profunde, în special celor care doresc să înțeleagă mai bine realitățile vieții în Afganistan și să simtă complexitatea emoțiilor trăite de oamenii din această regiune.

“Splendida cetate a celor o mie de sori” va captiva pe oricine este deschis să înțeleagă durerea, frumusețea și puterea legăturilor umane în fața adversității.

Cărți similare

“Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini (Recenzie)

O altă capodoperă semnată de Khaled Hosseini, această carte urmărește prietenia dintre doi băieți din Kabul, Amir și Hassan, explorând loialitatea, trădarea și impactul profund al alegerilor noastre.

Cu o abordare similară, romanul aduce în prim-plan efectele războiului asupra relațiilor umane.

“Cititorul din peșteră” de Rui Zink

Această carte aduce în discuție teme de cunoaștere și introspecție, prin povestea unui băiat care descoperă înțelepciunea în cele mai neașteptate moduri.

Deși diferită ca stil, această poveste reflectă dorința de supraviețuire și autocunoaștere în fața provocărilor.

“Fetele din Riad” de Rajaa Alsanea

Un roman curajos care dezvăluie viețile a patru femei din Arabia Saudită, fiecare confruntându-se cu așteptările și constrângerile impuse de societate.

Abordând teme similare de solidaritate și căutarea identității într-un context conservator, această carte este captivantă și revelatoare pentru cititorii interesați de condiția feminină în societățile tradiționale.

“Necredincioasa” de Ayaan Hirsi Ali (Recenzie)

“Necredincioasa” este o autobiografie curajoasă și sinceră, în care autoarea povestește despre copilăria sa în Somalia, experiențele de imigrantă în Europa și călătoria sa către emancipare personală și intelectuală.

Prin intermediul acestei povești, Hirsi Ali explorează teme de identitate, religie și libertate, oferind o perspectivă profundă asupra luptei pentru drepturile femeilor și a impactului tradițiilor religioase asupra vieții lor.