Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă). Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Emily Brontë - La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

1. Complexitate emoțională;
2. Personaje memorabile;
3. Atmosferă gotică;
4. Stil literar bogat.

1. Personaje antipatice;
2. Ton sumbru;
3. Structură narativă complicată;
4. Final ambiguu.

Rating (3,9 din 5 stele ):

 3.9/5

Cumpără cartea “La răscruce de vânturi” de Emily Brontë

“La răscruce de vânturi”, publicată pentru prima dată în 1847, este singurul roman scris de Emily Brontë.

Acțiunea are loc pe fundalul sălbatic al câmpiilor din Yorkshire și urmărește povestea pasiunilor și a răzbunărilor intense dintre personajele centrale, Heathcliff și Catherine Earnshaw.

Romanul explorează teme complexe precum dragostea obsesivă, răzbunarea, diferențele de clasă socială și izolarea, în timp ce oferă un tablou al tensiunilor emoționale și morale dintre personaje.

Emily Brontë (1818-1848) face parte din celebra familie Brontë, alături de surorile ei, Charlotte și Anne, toate fiind cunoscute pentru contribuțiile lor remarcabile la literatura engleză.

Emily a fost o persoană introvertită și a trăit o viață izolată în locuința familiei din Haworth, ceea ce a influențat profund atmosfera și temele din “La răscruce de vânturi”.

Deși la momentul publicării cartea a primit recenzii mixte, datorită naturii sale întunecate și personajelor controversate, astăzi este considerată una dintre cele mai importante opere din literatura engleză.

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Rezumat

“La răscruce de vânturi” este o poveste de dragoste tragică, desfășurată pe parcursul a două generații de familii care trăiesc în două proprietăți vecine: Wuthering Heights și Thrushcross Grange.

Povestea începe când domnul Lockwood, un chiriaș la Thrushcross Grange, află despre istoria complicată a personajelor de la menajera Nelly Dean, care devine naratorul principal.

Personajul central este Heathcliff, un copil orfan care este adus la Wuthering Heights de către domnul Earnshaw.

Heathcliff dezvoltă o legătură profundă și obsesivă cu fiica acestuia, Catherine Earnshaw, însă relația lor este complicată de diferențele de clasă socială și de personalitățile lor contradictorii.

În ciuda iubirii sale pentru Heathcliff, Catherine se căsătorește cu Edgar Linton, un bărbat dintr-o familie înstărită care locuiește la Thrushcross Grange.

Rănit și furios, Heathcliff pleacă pentru o perioadă, iar când se întoarce, el este hotărât să se răzbune pe toți cei care l-au nedreptățit.

Devenit bogat și puternic, Heathcliff începe să manipuleze și să distrugă viețile celor din jurul său, inclusiv pe cea a lui Isabella Linton, sora lui Edgar, pe care o convinge să se căsătorească cu el pentru a-și duce la capăt planul de răzbunare.

Drama se extinde asupra următoarei generații, incluzând fiica lui Edgar și Catherine, Cathy, și fiul lui Heathcliff, Linton.

Relațiile lor reflectă și amplifică tensiunile și conflictele vechii generații.

În final, Heathcliff, dominat de amintirea lui Catherine și de propria obsesie pentru ea, își duce planurile de răzbunare la capăt, însă plătește un preț mare pentru aceasta.

Narațiunea este structurată ca un cadru de povestire, cu domnul Lockwood și Nelly Dean servind ca naratori, ceea ce oferă o perspectivă subiectivă și fragmentată asupra evenimentelor, sporind tensiunea și misterul din jurul personajelor.

“La răscruce de vânturi” este o poveste complexă despre dragoste, ură și răzbunare, în care emoțiile puternice distrug și în cele din urmă eliberează personajele.

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Citate

“Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.”

” E greu să ierți când vezi ochii ăștia și simți mâinile astea slabe. Sărută-mă din nou și nu mă lasă să-ți văd ochii! Te iert pentru ce mi-ai făcut. Îmi iubesc ucigașul… dar pe al tău cum l-aș putea iubi?”

“Când ședeam în casă, mi se părea că, dacă ies afară, o voi întâlni, iar când umblam pe dealuri, mi se părea c-am s-o găsesc acasă. Când plecam de-acasă, mă grăbeam să mă întorc căci trebuia să fie pe undeva pe la Heights, eram sigur! Iar când dormeam în camera ei… eram alungat.”

“Am să fac și pe una, și pe cealaltă îndată ce-mi va fi cu putință. Dar încearcă să-i poruncești unui om care se luptă în apă, la depărtare de un braț de mal, să stea liniștit! Mai întâi trebuie să ajung la mal, și-apoi am să mă odihnesc. Iar în ceea ce privește căința pentru nelegiuirile mele, află că n-am săvârșit nicio nelegiuire și nu mă căiesc de nimic. Sunt prea fericit, și totuși încă nu destul. Fericirea sufletului meu îmi ucide trupul și totuși nu-i deajuns de satisfăcătoare în sine.”

“Întreaga lume este o colecție de amintiri care îmi spun că ea a existat și eu am pierdut-o.”

“Cum a putut crede cineva vreodată că cei ce se odihnesc sub pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?!”

“Căci ce nu-i în mintea mea legat de ea? Și ce nu-mi amintește de ea? Nu mă pot uita în jos, la pardoseala asta, fără să-i văd trăsăturile desenate pe piatră! În fiecare nor, în fiecare pom… în aerul nopții și-n fiecare privire din timpul zilei… sunt înconjurat de chipul ei! Cele mai obişnuite fețe ale bărbaților și femeilor… chiar și propriile mele trăsături.. îşi bat joc de mine, semănând cu ea.”

“Calea lungă a vieții ne silește să trăim pentru noi înșine. Oamenii blânzi și generoși nu au decât un egoism ceva mai echilibrat decât cei despotici. Și fericirea lor a încetat când împrejurările i-au silit, pe fiecare dintre ei, să-și dea seama că interesul unuia nu era principala preocupare a celuilalt.”

“Indiferent din ce or fi croite sufletele noastre, al lui si al meu sunt la fel.”

“Spui că te-am ucis; atunci bantuieste-mă. Victimele îşi bântuie ucigaşii. Cred, ştiu că fantomele rătăcesc pe pământ. Fii cu mine întotdeauna, ia orice formă, înnebuneşte-mă. Numai nu mă părăsi în abis, unde nu te pot găsi! Ah, Doamne! Este de nerostit! Nu pot trăi fără viaţa mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!”

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Păreri

“Este una dintre cărțile care mi-au marcat adolescența. Visam la o astfel de iubire.” – Dalia

“O carte care m-a marcat. Este un roman care pe lângă valoarea literară incontestabilă, te face să iubești literatura clasică. Este o poveste de dragoste care te face să visezi și să crezi în puterea dragostei și a iertării. Și deși uneori sentimentele de suferință, durere, răzbunare domină unele pasaje, ajunși la finalul lecturii simți împlinirea și pacea protagoniștilor. Indubitabil, o capodoperă a literaturii universale care trebuie citită de către toți.” – Taisia

“O carte complexă care mi-a depășit orice așteptare! Povești de dragoste, traume și răzbunări care îți fac pielea de găină! Cu siguranță autoarea a fost un geniu, ce păcat că a scris doar un roman…” – Raluca

“A durat puțin mai mult decât speram să citesc acest volum, dar a meritat din plin. La răscruce de vânturi este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit până acum. Un exponent atât de puternic al romanului gotic englez, scris într-o manieră admirabilă și având un fir narativ atât de interesant de urmărit. Este drept să considerăm acest roman dovada triumfului binelui asupra răului, chiar dacă rolurile acestea sunt foarte fluide în anumite secvențe. Proza aceasta este absolut magnifică!” – Florin

“Romanul descrie dragoste, suferință, răzbunare, legături de familie mistuite de dispreț, primejdii, planuri dușmănoase, nenorociri. O capodoperă cu un conținut tulburător, care te absoarbe cu fiecare rând citit.” – Tania

“O capodoperă… am rămas fără cuvinte în fața acestui roman incredibil.” – Bianca

“Cum poate o istorisire a unor evenimente, spusă de două personaje, să te țină în suspans, să te poarte într-un sat izolat, alături de niște personaje interesante, atipice, pentru a urmări parcusul lor de-a lungul a foarte mulți ani. Un stil interesant de a povesti, mi-a plăcut mult.” – Larisa

“O poveste de dragoste unică, învelită în răutate și ură. Relația dintre Heathcliff și Catherine este în aparență departe de a fi una de dragoste, fiind ilustrate doar cuvintele și răutățile, pare o relație născută din încăpățânare, deoarece nimeni nu o permitea. Însă toate intențiile celor doi sunt născute din dragoste, iar deznodământul cu siguranță dezvăluie acest aspect.” – Sabina

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Teme și motive

“La răscruce de vânturi” este o operă literară complexă, care explorează o serie de teme centrale și motive profunde, ce se dezvoltă pe parcursul întregii narațiuni, oferind o perspectivă asupra naturii umane, a relațiilor și a societății.

1. Dragostea și obsesia

Una dintre temele centrale este dragostea, dar nu în forma sa tradițională sau idealizată.

Relația dintre Heathcliff și Catherine este marcată de o intensitate emoțională extremă, care trece dincolo de granițele iubirii romantice și devine o obsesie.

Dragostea lor nu este doar un sentiment frumos, ci o forță distructivă care afectează atât viețile lor, cât și pe cele ale celor din jur.

Catherine afirmă la un moment dat că Heathcliff este „mai mult sinele meu decât sunt eu însămi”, sugerând o legătură atât de profundă încât devine autodistructivă.

Această obsesie este amplificată de incapacitatea lor de a fi împreună, ceea ce duce la un ciclu de suferință și răzbunare.

2. Răzbunarea

Un alt motiv esențial în carte este dorința de răzbunare, care conduce mare parte din acțiunile lui Heathcliff.

După ce se simte trădat de Catherine și marginalizat de familia Earnshaw și Linton, Heathcliff își dedică viața distrugerii celor care i-au provocat durere.

Acest ciclu de răzbunare se întinde pe două generații, afectând nu doar pe cei care i-au greșit lui Heathcliff direct, ci și pe urmașii acestora.

Dorința lui de răzbunare devine o forță de autodistrugere, căci în final, Heathcliff nu găsește pace nici după ce și-a atins scopurile.

3. Clasa socială și inegalitatea

Problema clasei sociale este o temă subtilă, dar importantă, în “La răscruce de vânturi”.

Diferențele de clasă dintre Heathcliff și Catherine sunt una dintre barierele care le împiedică relația.

Deși Catherine îl iubește pe Heathcliff, ea alege să se căsătorească cu Edgar Linton, o alegere dictată în mare parte de ambiția socială.

Ascensiunea lui Heathcliff, care începe ca un orfan sărac și ajunge proprietarul ambelor moșii, subliniază felul în care statutul social poate fi câștigat și pierdut, dar arată, de asemenea, cum clasa socială dictează relațiile și comportamentele personajelor.

4. Natura vs. civilizație

Mediul natural joacă un rol central în roman, reflectând personalitățile și stările emoționale ale personajelor.

Wuthering Heights în sine este o reprezentare a forțelor neîmblânzite ale naturii: sălbatic, bântuit de vânt și aspru.

Acesta contrastează puternic cu Thrushcross Grange, care este mai ordonat și civilizat.

Catherine și Heathcliff sunt asociați cu natura sălbatică și neîmblânzită, în timp ce Edgar Linton reprezintă civilizația, ordinea și controlul.

Tensiunea dintre aceste două lumi reflectă lupta dintre pasiunile necontrolate și normele sociale impuse de civilizație.

5. Izolarea și singurătatea

Izolarea este un motiv omniprezent în roman, atât fizic, cât și emoțional.

Cele două moșii sunt izolate pe câmpiile sălbatice din Yorkshire, departe de societate.

Personajele, la rândul lor, trăiesc în izolare emoțională.

Heathcliff este cel mai evident exemplu de izolare, fiind mereu în afara cercurilor sociale și familială.

De asemenea, Catherine, în încercarea ei de a naviga între dragostea pentru Heathcliff și căsnicia cu Edgar, devine prinsă într-o stare de izolare interioară.

Izolarea devine astfel un catalizator pentru alienarea personajelor și pentru exacerbarea conflictelor dintre ele.

6. Moștenirea și destinul

Romanul explorează cum acțiunile și deciziile unei generații afectează generația următoare.

Răzbunarea și ura lui Heathcliff nu se opresc doar la cei care l-au rănit inițial, ci se extind la copiii acestora.

Generația tânără – Cathy, Linton și Hareton – moștenește conflictele și traumele părinților lor.

Totuși, la sfârșitul romanului, există o sugestie că această generație poate rupe ciclul de suferință și răzbunare, oferind o rază de speranță într-un final altfel întunecat.

7. Supranaturalul

Elementele supranaturale sunt subtile, dar importante în “La răscruce de vânturi”.

Fantomele și prezențele neexplicate sugerează o lume în care granițele dintre viață și moarte, realitate și fantezie, sunt neclare.

Fantoma lui Catherine, care apare în imaginația lui Heathcliff și în relatarea domnului Lockwood, adaugă o dimensiune gotică romanului și subliniază natura obsesivă a dragostei și a pierderii.

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Stilul de scriere

Emily Brontë are un stil de scriere distinct și puternic, care a contribuit la unicitatea și farmecul cărții.

Limbajul, tonul și tehnicile narative pe care le utilizează adaugă profunzime și intensitate poveștii, făcând romanul remarcabil atât prin forma sa cât și prin conținutul său.

1. Limbajul

Limbajul folosit de Brontë este intens și expresiv, reflectând pasiunile și conflictele interioare ale personajelor.

Dialogurile sunt adesea abrupte și pline de emoție, mai ales între Heathcliff și Catherine, iar descrierile sunt bogate și pline de imagini sugestive.

Peisajele și mediul sunt descrise în termeni sălbatici și neîmblânziți, adesea reflectând stările emoționale ale personajelor.

Brontë folosește, de asemenea, un limbaj simbolic și metaforic pentru a sugera teme mai adânci.

Relația dintre personajele centrale este descrisă nu doar prin acțiunile lor, ci și prin peisajele care le înconjoară.

Astfel, limbajul devine o extensie a psihologiei personajelor și a atmosferei generale a romanului.

2. Tonul

Tonul romanului este întunecat, gotic și plin de tensiune.

Brontë creează o atmosferă de neliniște și de pericol iminent care bântuie povestea de la început până la sfârșit.

Acest ton este în mare parte determinat de natura extremă a personajelor și de conflictul lor interior.

Deși sunt momente de tandrețe și reflecție, tonul general al romanului este unul de disperare, pasiune și fatalism.

Această tonalitate gotică este subliniată prin prezența elementelor supranaturale, dar și prin utilizarea peisajelor dramatice și a stării vremii pentru a amplifica emoțiile personajelor.

În acest sens, tonul nu este doar un cadru emoțional pentru poveste, ci joacă un rol activ în definirea evenimentelor și a personajelor.

3. Tehnicile narative

Una dintre cele mai distinctive tehnici narative ale romanului este structura sa complexă și încadrarea poveștii în mai multe straturi de narațiune.

Brontë utilizează o narațiune cadru, în care domnul Lockwood, un outsider, servește drept narator primar, dar cea mai mare parte a poveștii este spusă de Nelly Dean, o menajeră care a fost martoră la evenimente.

Această tehnică creează o distanțare față de evenimentele relatate, oferindu-le un aer de mister și de nesiguranță, în special deoarece atât Lockwood, cât și Nelly sunt naratori nesiguri, având propriile lor prejudecăți și limitări.

Această narațiune dublă permite, de asemenea, o explorare mai profundă a personajelor, deoarece cititorul nu primește doar un singur punct de vedere asupra evenimentelor, ci o perspectivă subiectivă, mediată de poveștile altor personaje.

Această tehnică contribuie la sentimentul de ambiguitate morală care domină romanul, deoarece niciuna dintre narațiuni nu poate fi considerată complet obiectivă sau de încredere.

4. Atmosfera gotică

Stilul lui Brontë este influențat de elementele gotice, un stil literar popular în epoca victoriană.

Casa Wuthering Heights, cu peisajul său izolat și sălbatic, fantomele și atmosfera apăsătoare, sunt toate semne ale goticului.

Această atmosferă creează o tensiune constantă în poveste, iar elementele de supranatural nu fac decât să intensifice starea de neliniște.

În plus, utilizarea contrastului între Thrushcross Grange și Wuthering Heights – simboluri ale ordinii și haosului – reflectă tensiunea dintre civilizație și natură, și contribuie la natura dualistă a personajelor și a lumii pe care Brontë o descrie.

5. Caracterizarea

Brontë nu se ferește să creeze personaje complexe și contradictorii.

Heathcliff, de exemplu, este atât erou cât și antagonist, un personaj plin de furie și răzbunare, dar care inspiră compasiune prin trecutul său tragic.

În același mod, Catherine este la rândul ei o persoană duală, prinsă între pasiunea sălbatică pentru Heathcliff și dorința de stabilitate oferită de Edgar.

Brontë își construiește personajele cu o mare finețe psihologică, iar stilul său reflectă această complexitate printr-un limbaj adesea ambiguu și încărcat emoțional.

6. Utilizarea simbolismului

Brontë se bazează pe simbolism pentru a conferi straturi de înțeles romanului său.

Casele Wuthering Heights și Thrushcross Grange sunt simboluri ale două moduri de viață opuse: pasiunea și haosul în contrast cu rațiunea și ordinea.

Moors, peisajul sălbatic din jurul caselor, devine un simbol al libertății, al sălbăticiei și al stărilor de spirit ale personajelor.

Aceste simboluri adaugă adâncime narativă și oferă cititorului indicii despre adevărata natură a personajelor și temele care guvernează romanul.

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Critici și limitări

Deși “La răscruce de vânturi” este considerat o capodoperă a literaturii engleze și a influențat profund literatura gotică și romantică, există și câteva critici și limitări pe care cititorii și criticii le-au subliniat de-a lungul timpului.

1. Personajele antipatice și complexitatea morală

Una dintre cele mai frecvente critici ale romanului este legată de natura personajelor.

Heathcliff, în special, este un personaj extrem de complicat și adesea considerat „antipatic”.

El este crud, manipulator și mânat de o sete necontrolată de răzbunare.

Deși cititorii pot simți compasiune pentru el datorită trecutului său dureros, comportamentul său față de ceilalți personaje, inclusiv față de Isabella și Linton, poate părea de neiertat.

Catherine, la rândul ei, este egoistă și instabilă emoțional, ceea ce face dificilă identificarea cititorului cu ea.

Această lipsă de eroi tradiționali și de personaje cu care cititorii să poată empatiza poate fi o provocare pentru unii.

Romanul nu oferă un model clar de bine și rău, ci se axează pe o moralitate ambiguă care îi poate frustra pe cei care preferă personaje mai ușor de înțeles sau de admirat.

2. Structura narativă complicată

Structura narativă a romanului, cu naratori multipli și povestea încadrați într-un cadru mai larg, poate fi confuză pentru unii cititori.

Lockwood și Nelly Dean oferă perspective diferite și, adesea, subiective asupra evenimentelor.

Acest lucru poate duce la o lipsă de claritate și poate face ca povestea să pară fragmentată sau distorsionată.

Unii critici au considerat că această structură narativă slăbește coerența poveștii și creează distanță emoțională față de evenimentele prezentate.

3. Lipsa dezvoltării anumitor personaje secundare

Deși personajele principale, Heathcliff și Catherine, sunt extrem de complexe și bine conturate, unele personaje secundare nu sunt la fel de bine dezvoltate.

De exemplu, Isabella Linton și Edgar Linton sunt adesea văzuți doar în raport cu personajele principale și nu primesc suficient spațiu pentru a-și exprima propriile motivații și emoții.

Astfel, romanul poate părea dezechilibrat în ceea ce privește atenția acordată anumitor personaje, ceea ce poate diminua impactul emoțional al poveștii lor.

4. Lipsa unui mesaj moral clar

“La răscruce de vânturi” nu oferă o concluzie moralizatoare clară.

Majoritatea personajelor suferă în mod repetat din cauza propriilor lor alegeri greșite sau din cauza circumstanțelor, iar rezultatul este o poveste în care violența, suferința și obsesia domină.

Unii cititori ar putea considera că romanul lasă prea multe întrebări fără răspuns și că nu oferă o soluție clară pentru conflictele sale, ceea ce poate crea o senzație de insatisfacție.

5. Temele întunecate și violența

Temele întunecate ale romanului – obsesia, răzbunarea, violența domestică și abuzul emoțional – pot fi considerate prea apăsătoare pentru unii cititori.

Relațiile din roman sunt dominate de abuz și toxicitate, iar modul în care Brontë descrie aceste relații poate părea deranjant sau chiar șocant pentru un public modern.

În plus, Heathcliff este adesea prezentat ca un personaj aproape sadic, ale cărui acțiuni nu sunt explicate sau justificate pe deplin, ceea ce poate îngreuna identificarea cu el sau cu oricare dintre personajele implicate.

6. Ritmul narațiunii

Un alt aspect criticat este ritmul narațiunii.

Prima parte a romanului, care descrie relația dintre Catherine și Heathcliff, este plină de tensiune și emoții puternice, în timp ce a doua parte, care se concentrează pe generația următoare, este adesea considerată mai puțin captivantă.

Unii critici au argumentat că intensitatea emoțională a primei părți nu este egalată de restul romanului, ceea ce face ca ultima jumătate să pară mai slabă în comparație cu începutul dramatic.

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Concluzie

“La răscruce de vânturi” este o operă literară remarcabilă, care iese în evidență prin intensitatea emoțională, complexitatea morală și atmosfera gotică pe care Emily Brontë le creează cu măiestrie.

Este o poveste despre iubire, obsesie, răzbunare și autodistrugere, care se desfășoară pe fundalul sălbatic al câmpiilor din Yorkshire, un peisaj care reflectă perfect tensiunile interioare ale personajelor.

Deși poate fi o lectură dificilă pentru unii din cauza tonului întunecat și a caracterelor moral ambigue, este o carte care rămâne captivantă prin profunzimea temelor sale și prin modul în care explorează natura umană.

Pentru cititorii care apreciază literatura gotică, poveștile intense de dragoste și dramă psihologică, cartea oferă o experiență de lectură provocatoare și satisfăcătoare.

Cei interesați de personaje complexe și de explorarea emoțiilor extreme vor găsi în această carte o sursă bogată de reflecție.

Totodată, cititorii care preferă o poveste clară, cu personaje ușor de simpatizat și cu un mesaj moral clar, ar putea găsi “La răscruce de vânturi” o lectură mai dificilă.

Recomand acest roman cititorilor care sunt deschiși la o poveste intensă, tragică și plină de simbolism, și care nu se tem de teme precum obsesia, răzbunarea și pierderea.

Este o carte potrivită pentru cei care vor să exploreze complexitățile sufletului uman și care apreciază operele literare care lasă loc interpretărilor și discuțiilor.

Emily Brontë – La răscruce de vânturi (Recenzie Completă)

Cărți similare

“Jane Eyre” de Charlotte Brontë

Scris de sora mai mare a lui Emily Brontë, “Jane Eyre” este o poveste gotică și romantică despre o tânără orfană care își caută locul în lume.

Relația complexă dintre Jane și domnul Rochester explorează teme similare de dragoste, suferință și tensiune psihologică, într-un cadru gotic fascinant.

Este o lectură perfectă pentru cei care apreciază poveștile de dragoste intense și dramatice.

“Mândrie și prejudecată” de Jane Austen (Recenzie)

“Mândrie și prejudecată” explorează, de asemenea, tensiunile sociale și romantice din Anglia secolului al XIX-lea.

Romanul lui Austen se concentrează pe relația dintre Elizabeth Bennet și domnul Darcy, dar aduce și o perspectivă asupra diferențelor de clasă și a presiunilor sociale, într-un mod mai puțin sumbru decât operele surorilor Brontë.