Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Cina cu Picasso de Camille Aubray (Recenzie Completă)

1. Narațiune captivantă;
2. Descriere expresivă;
3. Teme puternice;
4. Personaje memorabile.

1. Previzibilitate;
2. Ritmul narațiunii;
3. Caracterizarea lui Picasso;
4. Dimensiunea romantică.

Rating (3,9 din 5 stele ):

 3.9/5

Cumpără cartea “Cina cu Picasso” de Camille Aubray

Cina cu Picasso Recenzie

“Cina cu Picasso” este un roman captivant publicat de editura RAO, care îmbină ficțiunea cu istoria reală, plasându-ne în sudul Franței, atât în anii 1930, cât și în anii 1980.

Povestea urmărește viața unei tinere franțuzoaice, Ondine, care ajunge să gătească pentru marele artist Pablo Picasso în perioada interbelică.

Romanul explorează relația lor, secretele pe care aceasta le descoperă despre celebrul pictor și impactul pe care aceste descoperiri îl au asupra vieții ei și a celor din jurul său.

O parte din narațiune este relatată și din perspectiva lui Céline, nepoata lui Ondine, care încearcă să dezlege misterele trecutului familiei sale și să descopere adevărul despre legătura bunicii sale cu Picasso.

Camille Aubray este o autoare americană cunoscută pentru talentul său de a aduce la viață povești care îmbină istoria cu ficțiunea.

Ea are o experiență vastă ca scenaristă de televiziune și profesor de scriere creativă, ceea ce se reflectă în stilul său narativ fluid și captivant.

În această operă, Aubray folosește o combinație de cercetare istorică meticuloasă și o imaginație bogată pentru a crea un roman plin de atmosferă, mister și emoție, care atrage cititorii în lumea vibrantă a artei și a culturii franceze.

Rezumat

Cartea se desfășoară pe două planuri temporale: anii 1930 și anii 1980, avându-l în centru pe Pablo Picasso și o tânără numită Ondine.

În anii 1930, aceasta este o tânără franțuzoaică care lucrează ca bucătăreasă într-un mic restaurant din sudul Franței, aflat pe malul mării.

Acolo, ea este aleasă să-i gătească în secret mese private faimosului pictor Pablo Picasso.

Pe măsură ce îi pregătește mesele, Ondine ajunge să îl cunoască pe Picasso dincolo de fațada de artist celebru, descoperind aspecte intime și misterioase din viața acestuia.

În același timp, aceasta începe să își descopere propriile talente și ambiții, precum și atracția față de lumea vibrantă și plină de tentații a artistului.

În anii 1980, povestea o urmărește pe Celine, care află despre legătura dintre bunica ei și Picasso după moartea acesteia.

Céline pornește într-o călătorie în Franța pentru a descoperi adevărul despre trecutul familiei sale și pentru a afla dacă există o pictură ascunsă a lui Picasso care ar putea schimba destinul lor.

Pe măsură ce descoperă tot mai multe despre bunica sa, Céline începe să vadă paralele între viața ei și cea a lui Ondine, și să-și reevalueze propriile alegeri de viață.

Romanul celebrează femeile și explorează teme precum măiestria, dragostea, secretele de familie și căutarea identității personale, oferind o narațiune bogată în detalii istorice și emoționale, care captează esența vieții în sudul Franței în două epoci diferite.

Citate

“- Acest bărbat a închiriat una dintre vilele de pe culmea dealului. Iată adresa, îi spuse ea, cautându-se în buzunar și scoțând o bucată de hârtie, pe care i-o înmână. Îți vei folosi bicicleta că să-i duci zilnic masa de prânz acolo.
– Dar ce sunt eu, măgăruș? ripostă indignată Ondine. De când livrăm personal mâncare la domiciliu? Cine este acest bărbat care nu poate veni să-și mănânce prânzul la birt, la fel că toți ceilalți?
Madame Belange spuse:
– Este cineva très célèbre din Paris. Vorbește franceza, dar mi s-a spus că e spaniol.”

“Bărbatul din pragul ușii părea foarte misterios, așa cum stătea rezemat acolo cu mâinile în buzunare, fixând-o intens cu cei mai pătrunzători și mai negri ochi pe care-i văzuse în viața ei. Privirea lui era atât de fascinantă, încât ea încremeni pe loc, ca un animal de pădure ce tocmai a auzit trosnetul unei crenguțe.
– Bonjour, Patron! Reuși să îngaime, dorindu-și să fugă, dar, în același timp, rămânând pe loc, de parcă ar fi prins rădăcini.”

“Unele dintre cele mai mari iahturi ale lumii sunt ancorate în această zonă exclusivistă a portului și multe dintre ele au atât de multe punți și o arhitectură atât de complexă, încât par mai degrabă niște nave spațiale. Mijesc ochii pentru a citi denumirile ciudate inscripționate pe părțile laterale ale acestor vile luxoase, ai căror mândri proprietari sunt bine cunoscuți aici: un prinț arab și numeroșii lui fii, un magnat american foarte retras, proprietar al unei companii de software, un excentric rege rus al petrolului. Puterea și banii se simt în aer.”

Păreri

“Romanul de față este o desfătare, o bucurie! Este un roman contagios. Te izbește acea joie de vivre a francezilor și te determină să te îndrăgostești și mai tare de la cuisine francaise. Vă recomand să citiți numai după ce ați mâncat pentru că pe parcursul lecturii vi se va face o poftă teribilă de toate acele delicatese culinare, așa că mai bine să fiți preventivi.” – Anca

“O carte care are ca ingrediente arta, gastronomia provensală, Riviera franceză, un tablou de Picasso dispărut cu multă vreme în urmă, dragoste (în mai multe fiorme de manifestare) și un personaj excentric (Pablo Picasso, pe numele lui), ingrediente atent dozate și combinate, astfel încât rezultatul obținut este unul excepțional.” – Dorina

“O carte pe care o recomand cu drag!! O împletire frumoasă a trecutului cu prezentul.” – Adina

“O poveste foarte frumoasă care ne poartă prin Franța și America între anii 1936 și 2016. O lectură mai dificilă la început, dar odată ce povestea prinde culoare, nu am mai putut să las cartea din mâini având curiozitatea de a desluși întregul mister. Autoarea îmbină superb câteva momente triste cu alte momente de introspecție al personajelor și câteva scurte povești de dragoste.” – Monica

“O carte de vară, care te umple de explozia culorilor, a senzorialului, a locurilor de basm din Franța! Personaje istorice și întâmplări care, prin împletirea datelor reale cu cele ficționale, nu m-au lăsat deloc indiferentă. Mi-a plăcut mult!” – Claudia

Teme și motive

1. Arta și inspirația

Măiestria este un motiv central în roman, personajul lui Pablo Picasso reprezentând nu doar un mare artist, ci și un simbol al creativității și al complexității umane.

Prin relația lui Ondine cu Picasso, romanul explorează modul în care măiestria poate influența viața de zi cu zi, devenind o sursă de inspirație și introspecție.

Aceasta descoperă, prin contactul cu Picasso, nu doar aspecte ale artei, ci și ale propriei personalități și ale dorințelor ei ascunse.

2. Relațiile și dragostea

Dragostea, atât romantică, cât și familială, este un alt element cheie al poveștii.

Relațiile dintre personaje sunt complexe și pline de tensiune, fie că este vorba despre atracția subtilă dintre Ondine și Picasso sau legăturile familiale dintre Ondine și Céline.

Romanul explorează cum dragostea poate motiva acțiuni, influența decizii și transforma vieți, punând în balanță atracțiile imediate cu responsabilitățile pe termen lung.

3. Secretele și identitatea

Secretele joacă un rol crucial în dezvoltarea intrigii, atât în trecutul lui Ondine, cât și în căutările lui Céline.

Tânăra păstrează secrete despre întâlnirile ei cu Picasso, iar aceste secrete influențează generațiile viitoare.

Căutarea identității, fie ea personală sau familială, este un fir roșu în roman, cu Céline încercând să înțeleagă moștenirea lăsată de bunica ei și impactul pe care acesta îl are asupra propriei sale vieți.

4. Alimentația și cultura

Mâncarea este mai mult decât un simplu decor în narațiune; ea devine un mod de a explora identitatea culturală și personală.

Ondine folosește măiestria culinară pentru a-și exprima creativitatea și pentru a construi o legătură cu Picasso.

De asemenea, preparatele reflectă tradițiile și valorile culturale ale sudului Franței, aducând o autenticitate vibrantă atmosferei romanului.

5. Timpul și memoria

Romanul jonglează cu două perioade temporale distincte, anii 1930 și 1980, oferind o perspectivă asupra modului în care trecutul influențează prezentul.

Memoria, atât la nivel personal cât și colectiv, joacă un rol esențial în înțelegerea personajelor și a alegerilor lor.

Bunica și nepoata, în ciuda diferenței de vârstă, sunt legate prin experiențele lor și prin modul în care memoriile influențează acțiunile lor curente.

6. Feminismul și autonomia personală

Romanul explorează și temele feminismului și ale autonomiei personale, în special prin prisma personajelor feminine puternice.

Bunica și nepoata sunt prezentate ca femei care luptă pentru a-și defini propriile vieți într-o lume dominată de bărbați și convenții sociale.

Ele învață să-și asume controlul asupra destinului lor, fie prin artă, fie prin deciziile personale și familiale.

Stilul de scriere

Camille Aubray are un stil de scriere care se distinge prin fluiditatea narativă și capacitatea de a îmbina armonios ficțiunea cu elemente istorice.

Limbajul pe care îl folosește este accesibil, dar plin de detalii evocatoare, ceea ce creează o atmosferă bogată și convingătoare.

Ea reușește să descrie peisajele sudului Franței, aromele preparatelor culinare și complexitatea emoțională a personajelor cu o delicatețe care atrage cititorii în lumea pe care o construiește.

1. Limbaj și descriere

Aubray folosește un limbaj descriptiv care nu doar că pictează imagini vii, dar și evocă simțurile.

Descrierile ei sunt adesea pline de culori, arome și sunete, creând o experiență senzorială completă pentru cititori.

Această abordare ajută la construirea unui decor autentic, unde cititorii pot aproape simți că se află în mijlocul străzilor pietruite și al piețelor din Provence.

2. Ton și atmosferă

Tonul romanului este unul reflexiv, dar și captivant, menținând un echilibru între momentele de suspans și cele de introspecție.

Aubray reușește să păstreze un ton nostalgic, mai ales în părțile care se desfășoară în anii 1930, în timp ce în segmentele din anii 1980, tonul devine mai modern, dar păstrând o legătură puternică cu trecutul.

Acest joc de tonuri contribuie la dualitatea temporală a romanului și la profunzimea sa emoțională.

3. Tehnici narative

Unul dintre punctele forte ale lui Aubray este abilitatea sa de a construi o narațiune pe două planuri temporale distincte, îmbinându-le într-un mod care nu doar că menține interesul cititorului, dar și adâncește înțelegerea temelor centrale ale romanului.

Alternarea între povestea lui Ondine din anii 1930 și cea a lui Céline din anii 1980 este realizată cu finețe, dezvăluind treptat secretele și legăturile dintre cele două femei.

Aubray folosește de asemenea tehnica detaliilor revelatoare, unde mici indicii sau amintiri dezvăluite de personaje au un impact semnificativ asupra desfășurării narațiunii.

Această tehnică permite o construcție graduală a tensiunii și o dezvoltare profundă a personajelor.

4. Dialog și personaje

Dialogurile scrise de Aubray sunt naturale și pline de subtext, oferind o introspecție subtilă în gândurile și sentimentele personajelor.

Acestea contribuie la dezvoltarea personajelor, evidențiind personalitățile lor distincte și relațiile complexe dintre ele.

Personajele create de Aubray sunt bine conturate, fiecare având o voce unică și o prezență memorabilă în poveste.

Critici și limitări

1. Previzibilitatea și elemente stereotipe

Unul dintre punctele care ar putea fi criticate este previzibilitatea anumitor părți ale poveștii.

Anumite elemente ale intrigi, cum ar fi misterele de familie sau relațiile amoroase, urmează tiparele binecunoscute ale ficțiunii istorice, ceea ce ar putea diminua surpriza sau originalitatea pentru cititorii familiari cu genul.

De asemenea, unele personaje și situații pot fi văzute ca fiind ușor stereotipizate, în special în portretizarea vieții artistice boeme și a rolurilor tradiționale de gen.

2. Ritmul narațiunii

Ritmul romanului, deși apreciat de mulți pentru construcția atentă a tensiunii, poate fi perceput ca lent de către cititorii care preferă o acțiune mai rapidă sau mai directă.

Alternarea între cele două perioade temporale poate încetini desfășurarea intrigii principale și, în unele cazuri, poate genera o senzație de fragmentare a poveștii.

3. Caracterizarea personajului Picasso

Portretizarea lui Pablo Picasso poate fi văzută de unii ca fiind simplificată sau chiar idealizată.

Deși este un personaj fascinant, complexitatea sa reală, inclusiv aspectele mai puțin flatante ale personalității sale, sunt tratate cu ușoară indulgență.

Această abordare poate limita percepția asupra artistului, reducându-l la un personaj aproape mitic în loc de a-l prezenta în toată ambiguitatea și contradicțiile sale.

4. Dimensiunea romantică

Pentru unii cititori, accentul pe elementele romantice și legăturile amoroase poate părea exagerat sau chiar deconectat de la explorarea mai profundă a temelor de artă și istorie.

Această dimensiune romantică, deși adaugă un strat de emoție, ar putea să nu fie la fel de atrăgătoare pentru cei care caută o explorare mai serioasă sau riguroasă a contextului istoric și artistic.

5. Lipsa de profunzime istorică

Deși romanul integrează elemente istorice, unii cititori pot simți că nu explorează suficient de adânc complexitățile sociale și politice ale vremii.

Comparativ cu alte romane istorice, această carte se concentrează mai mult pe narațiunea personală și mai puțin pe contextul istoric mai amplu, ceea ce ar putea lăsa dorința de mai multă substanță în acest sens.

Concluzie

“Cina cu Picasso” de Camille Aubray este o carte care îmbină ficțiunea cu istoria într-un mod captivant și plin de atmosferă.

Cu o narațiune ce se desfășoară pe două planuri temporale, cartea reușește să atragă cititorii într-o poveste complexă despre artă, dragoste, secrete de familie și descoperirea de sine.

Modul de scriere al lui Aubray este descriptiv și expresiv, oferind o experiență senzorială bogată, în special prin detaliile despre viața în sudul Franței și legătura intimă dintre artă și gătit.

Cu toate acestea, romanul nu este lipsit de limitări.

Elementele previzibile ale intrigi și portretizarea idealizată a lui Picasso pot fi percepute ca puncte mai slabe de către anumiți cititori.

De asemenea, ritmul mai lent și accentul pe dimensiunea romantică ar putea să nu fie pe gustul tuturor, în special al celor care preferă o explorare istorică mai adâncă.

Recomand această carte celor care iubesc ficțiunea istorică, în special cititorilor care sunt atrași de povești ce îmbină arta, cultura și romantismul.

Cei pasionați de viața și opera lui Picasso, sau de istoria și cultura franceză, vor găsi în această carte o lectură plăcută și interesantă.

De asemenea, cititorii care apreciază o scriitură bogată în detalii senzoriale și o poveste despre legăturile de familie și descoperirea personală vor fi cu siguranță încântați de această carte.

Cărți similare

“Soția din Paris” de Paula McLain

“Soția din Paris” oferă o privire intimă asupra vieții lui Ernest Hemingway și a primei sale soții, Hadley Richardson, în Parisul anilor 1920.

Romanul explorează tensiunile și provocările unei căsnicii în mijlocul cercului literar boem al vremii, captând atmosfera vibrantă și tumultuoasă a epocii.

“Femeia din Orient Express” de Lindsay Jayne Ashford

Acest roman îmbină ficțiunea cu istoria, urmărind-o pe Agatha Christie într-o călătorie misterioasă la bordul faimosului tren Orient Express.

Cartea oferă o combinație de suspans și introspecție asupra vieții private a uneia dintre cele mai cunoscute autoare de mistere din lume.

“Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde (Recenzie)

O clasică poveste gotică despre vanitate, moralitate și corupție, “Portretul lui Dorian Gray” explorează consecințele căutării frumuseții și plăcerii la orice preț.

Romanul este un studiu asupra naturii umane și a relației complexe dintre artă și viață.