Viktor Frankl - Omul în căutarea sensului vieții (Recenzie Completă)

“Cel care are un De Ce pentru care să trăiască, va suporta orice Cum.”

“Iluziile unora dintre noi au fost astfel distruse una câte una, după care, cu totul neașteptat, cei mai mulți dintre noi am fost cuprinși de un umor macabru. Știam de-acum că nu mai aveam nimic de pierdut în afara vieților noastre ridicol de despuiate. Când au pornit dușurile, nu știam cum să mai râdem de noi înșine și unii de ceilalți. Din capurile dușurilor curgea totuși apă adevărată!”

“Curiozitatea detașată era senzația predominantă și la Auschwitz, o detașare curioasă a minții de împrejurări pe care ajungeai să le privești cu un soi de obiectivitate. În momentul acela, cultivarea acestei stări a minții era o formă de protecție. Eram nerăbdători să aflăm ce urmează; care ar fi fost consecințele, de pildă, ale ieșitului afară, în aerul rece de toamnă, complet dezbrăcați și încă uzi de la duș. În câteva zile, curiozitatea s-a transformat în surpriză, surpriza că nu am răcit.”

“Aș vrea să mai amintesc câteva surprize legate de capacitatea noastră de îndurare: deși nu aveam nicio posibilitate de a ne curăța dinții și deficiența de vitamine era severă, aveam gingii sănătoase ca oricând. Purtam aceeași cămașă câte jumătate de an, până ce-și pierdea orice aspect de cămașă. Zile la rând ne spălam doar parțial, din pricina țevilor înghețate, dar, cu toate acestea, inflamațiile și abraziunile de pe mâinile noastre murdare de pământ nu supurau (în afara situațiilor de degerare, desigur).”

“Există situații în care dacă nu ți-ai pierdut mintea, înseamnă că nu ai avut nimic de pierdut.”

“Bătăile se produceau de la cea mai mică provocare, adesea fără niciun motiv chiar. De pildă, ne aflam la muncă și făceam un rând pentru a primi rația de pâine. Odată, gardianului SS nu i-a plăcut că cel care stătea în spatele meu era oarecum ieșit din rând. Eu nu știam nici ce se petrecea în rând în spatele meu, nici ce-i trecea prin cap gardianului SS, dar m-am trezit deodată cu două lovituri puternice în cap. Abia apoi l-am văzut pe gardian și crăvașa sa. Într-un moment că astă, nu durerea fizică rănește cel mai mult (…), ci agonia mentală provocată de nedreptate și de injustețea unei asemenea acțiuni.”

“Porc ce ești, te-am urmărit de la început! Las’ că te învăț eu să muncești! Stai să vezi ce-ai să mai sapi tu cu dinții – o să mori ca un animal! În două zile am terminat cu tine! N-ai muncit un minut în viața ta. Ce erai tu, porcule? Om de afaceri?”

“Am fost transpus de un gând: pentru prima oară în viața mea am înțeles adevărul cântat de poeți și proclamat că înțelepciune absolută de atât de mulți gânditori – iubirea este scopul ultim și cel mai înalt la care poate aspira un om. Am realizat atunci sensul celui mai mare secret oferit lumii de poezie, gândire și credință: mântuirea omului e posibilă numai prin iubire și cu iubire.”

“Noi, cei care am trecut prin lagăre, ne amintim de cei care mergeau din baracă în baracă ca să-i consoleze pe ceilalți, oferindu-le și ultimul lor colț de pâine. Poate că nu au fost numeroși, dar existența lor atestă faptul că un om poate să piardă orice, în afara de un singur lucru: ultima dintre libertățile umane – alegerea răspunsului în orice situație, alegerea felului propriu de a reacționa.”

“În general, noii veniți nu știau nimic despre condițiile din lagăr. Cei care se întorceau din alte lagăre erau obligați să-și țină gura, iar din anumite lagăre nu s-a mai întors nimeni. După intrarea în captivitate, în mintea prizonierului se producea o mutație. Odată cu sfârșitul incertitudinii venea și incertitudinea sfârșitului. Era imposibil să știi dacă sau când se va sfârși această formă de existență.”

“Emoția care se arată a fi suferință, încetează să ne mai afecteze de îndată ce ne formăm o imagine clară și precisă asupra ei.”

“Cei care cunosc ce legătură strânsă există între dispoziția mentală a unui om – curajul și speranțele sale ori lipsa acestora – și nivelul imunității organismului vor înțelege că pierderea bruscă a speranței și curajului pot avea efecte mortale.”

“Suferința este lipsită de sens, sensul îl acordăm noi prin modul în care reacționăm la ea.”

“Omul e dispus să sufere, cu condiția ca suferința lui să aibă un sens.”