Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă). Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Narine Abgarian - Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

1. Stil de scriere expresiv;
2. Teme profunde;
3. Realism magic.

1. Ritm lent;
2. Structură fragmentară;
3. Caracterizare parțială.

Rating (4,3 din 5 stele ):

 4.3/5

Cumpără cartea “Din cer au căzut trei mere” de Narine Abgarian

Narine Abgarian este o autoare de origine armeană, cunoscută pentru talentul său de a îmbina realismul magic cu povești despre viața de zi cu zi din mici comunități rurale.

S-a născut în 1971 în Berd, un orășel din Armenia, și a câștigat recunoaștere internațională prin romanele sale care explorează teme precum supraviețuirea, solidaritatea și conexiunea profundă dintre oameni și locurile în care trăiesc.

“Din cer au căzut trei mere” este una dintre cele mai apreciate lucrări ale sale, un roman care ne poartă într-un sat izolat din Armenia, unde locuitorii se confruntă cu greutățile vieții într-un mod care îmbină realitatea dură cu elemente de mit și folclor.

Cartea surprinde lupta pentru supraviețuire a unei comunități, în fața unor încercări extreme, și reflectă în același timp puterea spiritului uman de a găsi speranță și frumusețe chiar și în cele mai dificile circumstanțe.

Prin poveștile personajelor sale, Abgarian explorează teme universale, aducând în prim-plan importanța solidarității și a rezilienței în fața destinului.

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Rezumat

“Din cer au căzut trei mere” este un roman care ne poartă într-un sat mic și izolat din Armenia, numit Maran, unde locuitorii par a fi rămas blocați în timp, într-o lume în care mitul și realitatea se împletesc.

Satul este populat de un grup mic de oameni, majoritatea bătrâni, care își duc viața de zi cu zi într-un ritm lent, marcat de tradiții și obiceiuri străvechi.

De-a lungul romanului, cititorul este introdus în viața acestor oameni, fiecare cu povestea sa, cu bucuriile și tragediile care îi definesc.

Narațiunea centrală îl urmărește pe Anatolia, o femeie în vârstă care a suferit multe pierderi de-a lungul vieții.

Pe măsură ce povestea se desfășoară, aflăm despre trecutul ei, despre soțul și copilul pierduți, dar și despre reînnoirea speranței atunci când, spre surprinderea tuturor, ea începe o relație cu Vasili, un alt locuitor al satului.

În paralel, romanul explorează și viețile celorlalți săteni, dezvăluind o serie de evenimente supranaturale și miraculoase care sunt acceptate ca parte firească a existenței în Maran.

De-a lungul poveștii, satul este prezentat ca un loc care se luptă să supraviețuiască într-o lume din ce în ce mai ostilă, cu un trecut plin de tragedii și suferință, dar în care încă mai există loc pentru dragoste, solidaritate și miracol.

Romanul se încheie cu o notă de speranță, sugerând că, în ciuda dificultăților vieții, există întotdeauna posibilitatea de a găsi alinare și frumusețe.

Titlul cărții, “Din cer au căzut trei mere” face referire la un vechi proverb armean, care simbolizează recunoașterea și celebrarea poveștilor de viață – pentru cel care spune povestea, pentru cel care ascultă și pentru cel care a trăit-o.

Aceasta metaforă subliniază importanța narării și a memoriei colective în păstrarea identității și coeziunii unei comunități.

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Citate

“Akop a închis ochii, a tras adînc aer în piept și a scos din el un răcnet înfricoșător, de neîndurat… Sufletul lui Akop a atîrnat deasupra abisului rece ca o zdreanță prăpădită, apoi a zburat în jos, în gheața lui veșnică, în întunericul lui de moarte… Și deodată… s-a lăsat o tăcere absolută. Ridică-te! a poruncit un glas ce nu admitea împotrivire. Și Akop a deschis ochii.”

“[…] înainte putea vorbi cu maică-sa prin ușa încuiată, cu toate că-și pierduse mințile, ea mai purta o discuție, tu-i spuneai una, ea îți răspundea alta, fără nicio legătură, dar măcar aveai parte de o comunicare și o participare vie, și de ce-o fi având ea soarta asta amară, să n-o iubească nimeni și să moară neiubită, ca un câine bătrân pe care ți-e milă să-l împuști, dar nici să-l hrănești nu prea-ți vine, că la urma urmei tot o să-și dea duhul!”

“… cel mai tare doare că orașele mor exact în ziua în care le părăsim – pentru un timp sau pentru totdeauna…”

“- Eu nu știu să spun cuvinte, ca tine, a mărturisit el și apoi a tăcut, neștiind cum să-și ducă gândul la bun sfârșit.
– De-asta ai hotărât să-ți forjezi sentimentele în metal? ea venit ea în ajutor.
– Da, a răspuns el.”

“Fericirea e raiul, amărăciunea e iadul. Și Dumnezeul nostru e pretutindeni nu numai fiindcă-i Atotputernic, ci și fiindcă El este în toate acele fire nevăzute care ne leagă pe unii de alții.”

“Dacă nu aveți copii pentru că Dumnezeu a vrut să vă ferească de o suferință de neîndurat?”

“Lumea e mică, iar noi suntem mari, deși, din naivitate sau prostie, toată viața credem că e pe dos.”

“Erau peste măsură de recunoscători cerurilor pentru binecuvântarea de a-și putea petrece toamna vieții cu cineva cu adevărat drag.”

“La fiecare început de Ianuarie, el răsufla ușurat, în speranța că noul an o să fie mai îndurător și mai ferit decât cel vechi, iar în Decembrie constatata cu amărăciune că viața nu avea de gând să devină mai bună, aducând cu ea noi și noi încercări.”

“- Voiam să mor.
– De ce?
– Pentru că obosisem să trăiesc.
– Și acum vrei asta? a întrebat Vasili cu o grimasă amară…
– Acum vreau să trăiesc cât mai mult!”

“Cineva care are o mulțime de ocazii pentru a fura și nu cedează tentației, prin definiție, nu poate minți.”

“Eram cu toții în pragul morții, dar cum să mai murim acum, când avem o asemenea răspundere – să creștem un copil, să-l învățam cu lumea.”

“Ba se strângea, ba se căsca iar, dar nu se vindeca, asemeni unei inimi frânte în două de suferință, care doare, însă continuă să trăiască.”

“Adormeau într-o îmbrățișare duioasă. Ea, zâmbind, se gândea cât de multe chipuri poate să aibă fericirea omenească, cât de multe chipuri și câtă generozitate – în fiecare dintre manifestările ei.”

“Așa trebuie să fie pentru că așa a fost scris.”

“Biblioteca i se părea un paradis, un loc unde putea să se odihnească după treburile gospodărești, zilnice, monotone și istovitoare.”

“Vasili știa el că puține lucruri sunt mai chinuitoare pe lume decât bătrânețea și singurătatea.”

“Uite care-i diferența între un om școlit și unul neșcolit, se gândise Vasili, îndepărtându-se de bibliotecă și mergând spre fierăria lui dogoritoare, cel școlit se teme să distrugă un cuib pustiu, iar cel neșcolit e gata să-i ia viața unei dobitoace nevinovate numai ca să-și arate forța prostească.”

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Păreri

“De mult nu am mai citit neîntrerupt o carte, fără pauze de lectură, să intru complet în țesătura ei și să apară o lumină interioară, o bucurie persistentă.” – Tereza

“Frumoasă ca un basm pe care mi l-aș fi dorit fără sfârșit! Deloc întâmplător, la final am simțit același impuls ca după ‘Un veac de singurătate’ – acela de a reveni la prima pagină. Realism-magic în cea mai bună tradiție marqueziană.” – Claudia

“Mi-a amintit de poveștile bunicilor din copilărie și în ciuda evenimentelor mai puțin fericite, mi-a dat o stare de bine.” – Elena

“Mi s-a lipit de suflet această minunăție!” – Mihaela

“M-am obișnuit în ultima vreme să tot dau peste cărți care nu vin cu nimic nou prin temă, ci mai degrabă prin stil. Scriitura este cea care face diferența. De data asta însă, m-am găsit în fața unei cărți ce surprinde prin poveste. Narine Abgarian știe să povestească, să ducă cititorul într-un sat pierdut din Armenia, acolo unde își trăiește sfârșitul o ultimă generație de locuitori. Stilul simplu, fără să fie simplist, permite cititorului să se bucure pur și simplu de o carte frumoasă, în care gusturile, mirosurile, culorile, numele, totul te face să simți lectura ca pe o călătorie în Maran.” – Ioana

“Cartea este numită ‘balsam pentru suflet’ pe bună dreptate. Și dacă ar avea 1000 de pagini tot nu te-ai plictisi de poveștile armenilor dintr-un sat uitat de lume. Încercați de viață, de război, de foamete și de multe alte întâmplări, oamenii rămași în sat își duc viața simplu și în cel mai frumos mod posibil de ți-e mai mare dragul să dai paginile cărții. M-au amuzat poreclele lor, m-au încântat tradițiile și mi-au înmuiat sufletul trăirile lor de zi cu zi.” – Raluca

“O carte care nu doar că îți atinge sufletul, dar ți-l apucă strașnic și ți-l zdruncină bine! O mână de oameni mari, trecuți prin durere, mâhnire, suferință, cu ceva stropi de bucurie, care nu au ripostat în fața vieții (sau a sorții), care nu se tem de moarte, dar cel mai important, nu se tem să lase moartea la o parte pentru a fi parte dintr-o nouă viață! Maran – un sat atât de drag acum, cu o comunitate cum tare mi-aș dori să fie în toate satele noastre.” – Cristina

“Minunată! Chiar că balsam pentru suflet. Gingășia cu care e creionată viața satului și a sătenilor e măiestrie.” – Maria

“Doamne, ce basm frumos! Totul mi-a plăcut la aceasta carte: de la aventurile personajelor, numele lor, umorul presărat pe ici, pe colo, până la stilul care aduce cu realismul magic al sud – americanilor împletit cu un strop din nostalgia lui Guzel Iahina.” – Ioana

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Teme și motive

În romanul “Din cer au căzut trei mere”, Narine Abgarian explorează o serie de teme centrale și motive care dau profunzime poveștii și conturează un tablou complex al vieții într-un sat izolat din Armenia.

Printre cele mai importante teme se numără supraviețuirea, comunitatea, magia și realitatea, precum și puterea memoriei și a poveștilor.

1. Supraviețuirea

Unul dintre principalele teme ale romanului este lupta pentru supraviețuire, atât fizică, cât și emoțională, într-un mediu dur și impredictibil.

Locuitorii din Maran au trecut prin foamete, războaie și catastrofe naturale, iar supraviețuirea devine o formă de rezistență.

Această temă este dezvoltată prin experiențele personale ale personajelor, care își duc viața în ciuda pierderilor și greutăților, găsind puterea de a merge mai departe în relațiile lor de solidaritate și sprijin reciproc.

2. Comunitatea

Romanul subliniază importanța comunității și a relațiilor interumane în fața adversității.

În Maran, oamenii se bazează unii pe alții pentru a depăși provocările vieții, iar sentimentul de apartenență la comunitate le oferă sens și scop.

Abgarian dezvoltă această temă prin interacțiunile zilnice ale personajelor, care reflectă un mod de viață tradițional, în care comunitatea este văzută ca o ancoră în fața incertitudinii.

De asemenea, ritualurile și obiceiurile comune joacă un rol crucial în menținerea coeziunii și continuității sociale.

3. Magia și realitatea

Romanul îmbină elementele de realism cu cele de magie, creând un univers în care granițele dintre real și supranatural sunt estompate.

Evenimentele miraculoase și supranaturale sunt prezentate ca parte integrantă a vieții cotidiene în Maran, iar personajele acceptă aceste fenomene cu o naturalitate care reflectă o percepție unică asupra lumii.

Acest amestec de realitate și magie este un motiv recurent care subliniază reziliența spirituală a personajelor și capacitatea lor de a găsi speranță chiar și în cele mai neobișnuite circumstanțe.

4. Puterea memoriei și a poveștilor

Un alt motiv esențial al romanului este importanța memoriei și a povestirii în conservarea identității colective.

Povestirile despre trecut, transmise din generație în generație, au un rol central în viața comunității din Maran, servind nu doar ca mijloc de a păstra tradițiile, ci și ca un mod de a înțelege și de a accepta experiențele de viață.

Fiecare personaj are propria poveste de spus, iar aceste povești sunt cele care leagă comunitatea împreună și îi oferă un sentiment de continuitate și scop.

Tema este dezvoltată prin numeroasele anecdote și legende care sunt inserate în narațiune, ilustrând cum povestirile devin un refugiu și o sursă de alinare pentru personaje.

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Stilul de scriere

Stilul de scriere al lui Narine Abgarian în “Din cer au căzut trei mere” este unul care se remarcă prin simplitate aparentă, dar care ascunde o profunzime emoțională și o sensibilitate aparte.

Autoarea folosește un limbaj clar și direct, evitând ornamentele literare excesive, ceea ce permite cititorului să se conecteze imediat cu povestea și personajele.

În același timp, această simplitate este înșelătoare, deoarece Abgarian reușește să capteze nuanțe subtile ale vieții și ale emoțiilor umane prin fraze concise și imagini puternice.

1. Limbajul

Limbajul utilizat de Abgarian este bogat în imagini și metafore, inspirat din folclorul și tradițiile armenești.

Aceasta conferă textului un caracter aproape liric, transformând chiar și cele mai obișnuite aspecte ale vieții în Maran în scene memorabile și pline de semnificație.

Autoarea folosește frecvent descrieri evocatoare ale naturii și ale mediului înconjurător, creând un cadru viu și tangibil pentru narațiune.

De asemenea, dialogurile sunt naturale și pline de autenticitate, reflectând modul de vorbire și gândire al locuitorilor satului.

2. Tonul

Tonul romanului este unul melancolic, dar nu lipsit de speranță.

Abgarian reușește să echilibreze gravitatea subiectelor abordate – precum moartea, suferința și pierderea – cu momente de umor subtil și tandrețe.

Această alternanță între gravitate și ușurătate conferă textului un ritm natural, permițând cititorului să experimenteze întreaga gamă de emoții umane.

Tonul este, de asemenea, impregnat de un respect profund pentru tradițiile și valorile comunității din Maran, iar autoarea reușește să capteze esența acestui mod de viață într-un mod empatic și nuanțat.

3. Tehnici de povestire

Abgarian folosește o tehnică narativă care îmbină elemente de realism magic cu o structură fragmentară, în care poveștile individuale ale personajelor se întrepătrund pentru a crea un tablou colectiv al vieții în Maran.

Această structură non-liniară permite cititorului să exploreze trecutul și prezentul personajelor într-un mod care scoate în evidență interconexiunile dintre ele și rolul comunității în supraviețuirea fiecăruia.

O altă tehnică notabilă este utilizarea povestirilor inserate, unde diverse legende, anecdote și amintiri sunt integrate în narațiune pentru a îmbogăți contextul și a adânci înțelegerea cititorului asupra lumii romanului.

Această abordare aduce o dimensiune suplimentară poveștii, permițând cititorului să înțeleagă mai bine cultura și mentalitatea locuitorilor din Maran.

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Critici și limitări

Deși “Din cer au căzut trei mere” de Narine Abgarian este un roman apreciat pentru frumusețea sa literară și profunzimea tematică, există și câteva aspecte care ar putea fi percepute ca limitări sau puncte de critică.

1. Ritmul lent al narațiunii

Unul dintre aspectele care ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor este ritmul lent al narațiunii.

Romanul se desfășoară într-un tempo deliberat, reflectând ritmul vieții din satul Maran.

Pentru unii cititori, această abordare poate părea uneori prea lentă sau lipsită de dinamism, mai ales în comparație cu romanele care se bazează mai mult pe acțiune.

Cei care preferă o poveste cu un ritm mai alert s-ar putea să găsească această lentitudine frustrantă sau dificil de urmărit.

2. Fragmentarea narativă

Structura fragmentară a romanului, în care povestirile individuale ale personajelor se împletesc într-o narațiune colectivă, poate fi văzută ca o limitare de către cititorii care preferă o structură narativă mai lină și coerentă.

Această fragmentare poate crea uneori senzația de dezorientare sau de lipsă de continuitate, mai ales dacă cititorul nu este familiarizat cu stilul narativ al realismului magic.

3. Elemente de realism magic

Deși realismul magic este unul dintre punctele forte ale romanului, unii cititori ar putea să nu aprecieze această îmbinare a realității cu elemente supranaturale.

Pentru cei care preferă o poveste ancorată ferm în realitate, prezența acestor elemente fantastice poate diminua impactul emoțional al poveștii sau poate părea forțată.

De asemenea, unii critici ar putea considera că aceste elemente de magie diluează tensiunea dramatică, reducând greutatea evenimentelor realiste.

4. Caracterizarea personajelor

Deși personajele sunt bine conturate și pline de viață, unii cititori ar putea simți că anumite personaje nu sunt explorate în profunzime, rămânând oarecum schițate.

Aceasta poate fi o consecință a structurii fragmentare a romanului, care oferă doar scurte priviri asupra vieților mai multor personaje, fără a se concentra prea mult pe dezvoltarea complexă a fiecăruia.

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Concluzie

“Din cer au căzut trei mere” de Narine Abgarian este un roman care impresionează prin profunzimea sa emoțională și prin felul în care îmbină realitatea cu elemente de magie și folclor.

Abgarian reușește să creeze o lume captivantă și plină de viață în micul sat armean Maran, unde locuitorii își trăiesc existența în fața unor provocări extraordinare, dar cu o forță interioară remarcabilă.

Printr-un stil de scriere simplu, dar profund, autoarea explorează teme universale precum supraviețuirea, comunitatea și importanța poveștilor și a memoriei colective.

Deși ritmul lent și structura fragmentară ar putea fi o provocare pentru unii cititori, acestea contribuie la crearea unei atmosfere unice, care reflectă pe deplin viața din Maran.

Elementele de realism magic adaugă o dimensiune suplimentară poveștii, oferind cititorului o experiență de lectură care este în același timp captivantă și contemplativă.

Recomand acest roman cititorilor care apreciază poveștile pline de sensibilitate și care sunt deschiși către o narațiune ce îmbină realitatea cu magia.

Cei interesați de literatură care explorează viața rurală, tradițiile și reziliența umană în fața adversității vor găsi în această carte o lectură profundă și satisfăcătoare.

De asemenea, cei care iubesc realismul magic și poveștile care transcend granițele obișnuitului vor fi încântați de această carte.

În final, “Din cer au căzut trei mere” este un roman care oferă nu doar o poveste, ci și o reflecție asupra vieții, cu toate provocările și frumusețea ei.

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere (Recenzie Completă)

Considerat un pilon al realismului magic, acest roman urmărește povestea familiei Buendía de-a lungul a mai multe generații într-un sat fictiv din America Latină.

La fel ca în “Din cer au căzut trei mere”, Márquez îmbină elemente fantastice cu realitatea pentru a crea o poveste despre destin, izolare și ciclicitatea istoriei.

“Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee

Deși este situat într-un context complet diferit, acest roman explorează teme de comunitate, justiție și supraviețuire în fața nedreptății.

Harper Lee prezintă viața într-un mic oraș din sudul Statelor Unite, unde valorile tradiționale și tensiunile rasiale pun la încercare relațiile umane.

“Casa spiritelor” de Isabel Allende

Acest roman este o altă operă esențială a realismului magic, urmărind saga unei familii din Chile, într-o poveste care îmbină istoria politică cu elemente supranaturale.

Allende explorează teme precum memoria, familia și puterea spirituală într-un mod similar cu Abgarian, aducând la viață un univers captivant.