Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe
Honoré de Balzac - Moș Goriot (Recenzie Completă)

- PRO
1. Caracterizare profundă;
2. Realism detaliat;
3. Teme universale;
4. Critică socială.
- CONTRA
1. Descrieri extinse;
2. Ton moralizator;
3. Atmosferă apăsătoare.
“Moș Goriot” este un roman scris de Honoré de Balzac, publicat pentru prima dată în 1834.
Acesta face parte din vasta serie de lucrări intitulată “La Comédie Humaine”, care încearcă să ofere o frescă detaliată a societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Romanul urmărește viața lui Jean-Joachim Goriot, un fost fabricant de paste care își sacrifică averea și demnitatea pentru a-și susține financiar cele două fiice egoiste, Anastasie și Delphine.
Pe fundalul Parisului, povestea explorează teme precum ambiția, corupția și dinamica socială.
Honoré de Balzac (1799-1850) este unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii franceze și un pionier al realismului european.
Prin lucrările sale, Balzac a reușit să surprindă complexitatea și diversitatea societății contemporane lui, oferind o imagine detaliată și nuanțată a vieții cotidiene.
Stilul său narativ, caracterizat prin descrieri minuțioase și o observație acută a comportamentului uman, a influențat generații de scriitori și a stabilit standarde noi pentru realismul literar.
Cuprins
Rezumat
“Moș Goriot” (Père Goriot) urmărește viețile locatarilor dintr-o pensiune pariziană, Maison Vauquer, deținută de doamna Vauquer.
Printre acești locatari se numără și Eugène de Rastignac, un tânăr student la drept dintr-o familie nobilă, dar săracă, care vine la Paris cu speranța de a-și face un nume în societate.
Personajul central al romanului este Jean-Joachim Goriot, cunoscut sub numele de Moș Goriot, un bătrân care locuiește în aceeași pensiune.
Goriot și-a cheltuit toată averea pentru a asigura căsătorii avantajoase pentru cele două fiice ale sale, Anastasie și Delphine, care acum sunt total indiferente față de el și îl vizitează doar când au nevoie de bani.
Pe măsură ce povestea progresează, Rastignac devine prieten cu Moș Goriot și este martor la sacrificiile și suferințele acestuia.
De asemenea, Rastignac se implică în lumea coruptă și competitivă a aristocrației pariziene, fiind ajutat de un alt locatar, Vautrin, un fost condamnat penal cu planuri ambițioase și periculoase.
Citate
“Poate că stă în firea omului de a-l face să îndure totul pe cel care suferă totul din umilință adevărată, din slăbiciune sau din nepăsare. Oare nu ne place tuturora să ne dovedim puterea pe seama unuia sau altuia?”
“- Providența își are căile ei tăinuite, ea pătrunde în adâncul sufletelor și inimilor, rosti el cu glas tare. Văzându-vă uniți, copiii mei, uniți prin aceeași condiție, prin toate simțămintele omenești, îmi spun că nu e chip să fiți vreodată despărțiți în viitor. Dumnezeu e drept.”
“Sunt oameni care se simt mai în largul lor în timpul unui duel în fața adversarului, gata să-i înfigă spada în inimă, decât înaintea unei femei care, după ce-și debitează toate elegiile vreme de două ceasuri, face pe moarta și cere sărutări.”
“Rastignac hotărî să lupte pe două metereze în același timp, să se întemeieze pe știință și pe iubire, să fie și savant, și om de lume. Era încă destul de copilăros. Aceste două lumi sunt niște asimptote, care nu se pot întâlni niciodată.”
“Orice blestemății ți se vor spune despre lumea bună, crede-le! Niciun juvenal n-ar putea să o zugrăvească în toată grozăvia care se ascunde sub aurul și pietrele scumpe care o acoperă.”
“Cu ochii ațintiți asupra gropii, Rastignac înmormânta în adâncul ei cea din urmă lacrimă a tinereții, o lacrimă smulsă din sfintele emoții ale unei inimi curate, una din acele lacrimi din care, din pământul unde cad, țâșnesc iarăși până în înaltul cerului.”
“În ochii ei cenușii cu nuanțe întunecate se oglindeau blândețea și resemnarea creștină. Hainele simple, ieftine, lăsau să se întrevadă formele-i tinere. Era drăguță prin comparație cu ceilalți. De-ar fi fost și fericită, ar fi strălucit de frumusețe: starea de bine este poezia femeilor, la fel cum găteala le este fardul.”
“Sufletele frumoase nu rezistă în lumea asta. Cum să se împace marile sentimente cu o societate măruntă și superficială?”
“Toate sentimentele ajung aici până la urmă. Sufletul nostru este o comoară: golește-o dintr-odată și o să fii ruinat. Nu lăsăm niciun sentiment să se arate pe de-a întregul, cum nu permitem unui om să n-aibă bani în buzunar.”
“Eu n-am înțeles dumnezeirea decât atunci când am devenit tată. Dumnezeu e întreg și pretutindeni, pentru că din el a izvorât întreaga creație. Așa sunt eu cu fetele mele, domnule. Numai că eu le iubesc mai mult decât iubește Dumnezeu lumea, pentru că lumea nu este așa de frumoasă pe cât este Dumnezeu, pe când fetele mele sunt mult mai frumoase decât mine.”
“Lumea i se înfățișa drept un ocean de glod, în care omul, de îndată ce pune piciorul, se scufundă până la gât.”
“Doamne-Dumnezeule, numai tu ştii câte am îndurat şi pătimit, numai tu ai numărat loviturile de pumnal pe care le-am primit în ăst răstimp, care m-au preschimbat, m-au încărunţit, m-au ucis în halul ăsta; de ce mă pui Doamne şi azi la aşa o caznă? Doar mi-am ispăşit păcatul de a le fi iubit prea mult. Ele s-au răzbunat cu vârf şi îndesat pentru dragostea mea, mi-au sfârtecat trupul ca nişte călăi.”
“Eroul ocnei, dînd mîna cu eroul balului, punea într-o lumină nouă pentru el întreaga societate.”
“Sufletele mărunte îşi satisfac sentimentele, frumoase sau urâte, prin josnicii neîncetate.”
Păreri
“Câtă emoție și suferință în această carte! Mi-a ajuns la suflet.” – Ariavera
“O capodoperă ce reflectă lăcomia de bani și ambițiile. Balzac a fost un scriitor realist, așa că nu vă așteptați la chestii fericite. Povestea merge în 3 planuri: Moș Goriot și fetele sale, un student sărac -Rastignac și un ocnaș evadat – Vautrin. Moș Goriot, orbit de dragostea sa față de fiice, nu-și dă seama că ele îl jecmănesc de bani. Părintele face totul pentru copiii răsfățați. Rastignac a venit la Paris să învețe dreptul. Este un om cinstit, vrea să se ridice în societate prin muncă. Dar ocnașul Vautrin încearcă să-l corupă pe student, să-și croiască drumul în înalta societate prin mijloace murdare, cum ar fi să se apropie de o aristocrată și să-i omoare fratele pentru a pune mâna pe avere. Ce se întâmplă până la urmă cu Moș Goriot, studentul și criminalul, vă invit să aflați. Cartea merită citită!” – Dumitru
“Deoarece ultimele cărți pe care le-am citit au fost mai mult din domeniul nonficțiunii, am simțit nevoia să mai citesc și ceva ficțiune. Scriind în mod realist, autorul prezintă la o scară redusă, portretul unei întregi societăți – Franța, în secolul al XIX-lea, romanul făcând parte din ciclul ‘Comedia umană’. Acesta tratează mai multe teme, printre care relațiile interumane, parvenirea, corupția. Începutul mi-a plăcut, însă am pierdut din entuziasm pe parcurs. Cartea m-a trecut prin mai multe stări, cea care a predominat fiind compătimirea față de Goriot. Nu îmi pare rău că am citit cartea, dar nici n-am rămas cu ceva semnificativ în urma citirii ei.” – Miriam
“Primul meu Balzac. Mi-a plăcut stilul, este genul de carte în care te afunzi și o citești repede de tot. Ce să spun, o carte plină de adevăruri triste, nepieritoare. Trăim și în 2019 ca și în 1819, în aceeași lume dominată de bani, superficialitate (bling-bling), minciuna și răutatea (tot din cauza banilor). Doar că acum nu mai exista prințese, există influenceri pe instagram (sic!).” – Alex
“Nu credeam că voi citi vreodată ceva atât de emoționant. Am citit multe, mult prea multe fraze cu lacrimi în ochi și cu un nod în gât (care se încăpățâna să rămână acolo multă vreme după ce închideam cartea). M-am simțit vinovată de multe ori… Cartea ne vorbește despre moș Goriot, un tată bătrân care ar muta munții din loc pentru fetele sale. Dar ele nu îl văd, nu îi înțeleg iubirea, nu știu să îl aprecieze. Nu sunt niciodată acolo… Și atunci, în mod inevitabil, te întrebi dacă nu cumva și tu ești una dintre acele copile răsfățate care ar fi putut face mai mult, dar nu a făcut-o. Cartea aceasta este un îndemn la introspecție și la iubire.” – Loredana
“Primul roman de-al lui Balzac pe care l-am citit. Fără să intru prea mult în detalii, mare parte dintre personaje m-au revoltat fie datorită lipsei de minimă umanitate, fie datorită dorinței incredibile de a face parte dintr-o societate pur materialistă bazată exclusiv pe aparențe. Posibil ca revolta să fie datorită și faptului că mare parte din ridicolul poveștii este foarte actual 200 de ani mai târziu.” – Ionuț
“Inconfundabilul Balzac … câte stări mi-a transmis, ce lupte lăuntrice, câtă decadență in lumea pariziană a secolelor trecute (sau nu doar pariziană???). Recomand această lectură!” – Anca
“Goriot îmi amintește într-un fel de Jay Gatsby, o comparație la care nu m-aș fi așteptat. Sunt două personaje minunate.” – Alexandra
“O carte excepțională și extrem de complexă!” – Teo
“E impresionant cum Balzac, ca de altfel în majoritatea operelor sale, surprinde degradarea umană pe fondul unei trăsături de caracter diabolice, și anume parvenitismul. Maniera în care este scris romanul – realism balzacian – capătă valențe de frescă grotească a societății, redând exact influența banilor într-o lume lipsită de aceștia.” – Irina
“O poveste cu tâlc despre alegerile importante ale vieții de părinte. Bonus, o descriere bogată a Parisului din secolul trecut.” – Marius
“Moș Goriot este un roman emoționant, trist, melancolic ce degajă multă tristețe și amărăciune în sufletul lectorului.” – Mihai
Teme și motive
“Moș Goriot” abordează mai multe teme centrale și motive care sunt dezvoltate cu măiestrie pe parcursul narațiunii, reflectând complexitatea societății pariziene din secolul al XIX-lea.
1. Sacrificiul patern și egoismul filial
Tema sacrificiului patern este centrală în “Moș Goriot”.
Goriot își dedică viața și averea pentru binele fiicelor sale, Anastasie și Delphine, doar pentru a fi trădat și abandonat de acestea.
Balzac explorează astfel egoismul filial și ingratitudinea copiilor, subliniind sacrificiile inutile și dureroase ale paternității devotate.
2. Ambiția și ascensiunea socială
Eugène de Rastignac simbolizează tânărul ambițios care încearcă să își croiască un drum în înalta societate pariziană.
Prin personajul său, Balzac examinează dorința de putere și succes, evidențiind compromisurile morale și etice pe care oamenii sunt dispuși să le facă pentru a urca pe scara socială.
Această temă este strâns legată de corupția și ipocrizia prezentă în societatea contemporană a autorului.
3. Corupția și degradarea morală
Balzac descrie o societate în care corupția și lipsa de scrupule sunt la ordinea zilei.
Vautrin, un personaj enigmatic și moral ambiguu, ilustrează corupția și manipularea, oferindu-i lui Rastignac oportunități dubioase pentru a-și atinge scopurile.
Degradarea morală a personajelor și a societății în ansamblu este o critică aspră adusă sistemului social al timpului.
4. Disparitatea de clasă și sărăcia
Romanul explorează contrastul dintre bogați și săraci, evidențiind inegalitățile economice și sociale.
Locatarii pensiunii Maison Vauquer, fiecare cu povestea sa tragică, reprezintă diversele straturi ale societății, de la nobili săraci la criminali.
Moș Goriot, un fost om de afaceri ajuns sărac, simbolizează căderea și vulnerabilitatea omului în fața circumstanțelor economice și sociale.
5. Familia și relațiile umane
Relațiile de familie, în special legătura dintre părinți și copii, sunt un motiv central în “Moș Goriot”.
Balzac explorează complexitatea acestor relații, arătând cum dragostea și loialitatea pot fi corupte de interese personale și materialism.
Dezintegrarea familiei Goriot este emblematică pentru societatea în care legăturile de sânge sunt subminate de ambițiile individuale.

Stilul de scriere
Honoré de Balzac este renumit pentru stilul său de scriere detaliat și realist, care reușește să capteze esența societății franceze din secolul al XIX-lea.
În “Moș Goriot”, Balzac folosește o varietate de tehnici literare pentru a crea o narațiune complexă și profundă.
1. Limbajul
Balzac folosește un limbaj bogat și descriptiv, care contribuie la construirea atmosferei și a decorului romanului.
Descrierile sale minuțioase ale mediului înconjurător și ale personajelor oferă cititorilor o imagine clară și vividă a Parisului și a locatarilor pensiunii Maison Vauquer.
De asemenea, dialogurile sunt bine construite, reflectând diversele clase sociale și personalități ale personajelor.
2. Tonul
Tonul romanului este predominant serios și sobru, reflectând temele grave ale sacrificiului, corupției și inegalităților sociale.
Balzac adoptă adesea un ton moralizator, criticând societatea contemporană și comportamentul uman.
Cu toate acestea, există momente de ironie și sarcasm subtil, în special în portretizarea ipocriziei și a ambiției nesăbuite.
3. Tehnici narative
Balzac este un maestru al realismului, folosind tehnici narative care aduc personajele și situațiile la viață într-un mod autentic și credibil.
Printre aceste tehnici se numără:
3.1. Descrierea detaliată
Balzac petrece mult timp descriind decorurile, obiectele și aparențele personajelor, creând astfel un fundal veridic pentru acțiune.
3.2. Caracterizarea complexă
Personajele lui Balzac sunt adesea complexe și bine dezvoltate, cu motivații și conflicte interne care le fac credibile și interesante.
De exemplu, Rastignac nu este doar un tânăr ambițios, ci și un individ prins între idealismul său inițial și realitățile dure ale ascensiunii sociale.
3.3. Punctul de vedere omniscient
Naratorul omniscient al lui Balzac oferă cititorilor o perspectivă completă asupra gândurilor și sentimentelor personajelor, precum și asupra contextului social și istoric al acțiunii.
3.4. Intercalarea narațiunilor
Balzac îmbină poveștile individuale ale locatarilor pensiunii, creând o țesătură narativă complexă care reflectă interconectivitatea vieților și a destinelor acestora.

Critici și limitări
Deși “Moș Goriot” este considerat o capodoperă a literaturii franceze și a realismului european, există și anumite limitări și critici care merită discutate pentru a oferi o perspectivă echilibrată asupra romanului.
1. Descrierile detaliate
Unul dintre aspectele remarcabile ale stilului lui Balzac este atenția sa la detalii, însă aceasta poate fi percepută și ca o limitare.
Descrierile minuțioase și extinse ale decorurilor și personajelor pot încetini ritmul narațiunii, ceea ce poate face lectura mai dificilă pentru unii cititori moderni, obișnuiți cu un stil mai concis și dinamic.
2. Tonul moralizator
Balzac adoptă adesea un ton moralizator, criticând vehement corupția și egoismul din societatea franceză.
Deși acest lucru poate fi considerat o trăsătură pozitivă, unii cititori ar putea găsi tonul său prea didactic sau predicator, ceea ce poate diminua plăcerea lecturii.
3. Povara tematică
Temele grele și sumbre ale romanului, precum sacrificiul inutil, corupția și depravarea morală, pot crea o atmosferă apăsătoare.
Deși aceste teme sunt tratate cu profunzime și realism, ele pot face ca romanul să fie perceput ca fiind prea pesimist sau deprimant pentru unii cititori.
4. Lipsa acțiunii
Comparativ cu alte romane, “Moș Goriot” poate părea lipsit de acțiune intensă sau de evenimente dramatice.
Accentul pus pe analiza socială și psihologică poate fi văzut ca o lipsă de dinamism narativ, ceea ce poate descuraja cititorii care preferă o poveste mai plină de evenimente și suspans.

Concluzie
“Moș Goriot” de Honoré de Balzac este o capodoperă a realismului literar, oferind o portretizare profundă și detaliată a societății franceze din secolul al XIX-lea.
Prin intermediul personajelor sale complexe și al unei narațiuni captivante, Balzac explorează teme universale precum sacrificiul patern, ambiția, corupția și inegalitatea socială.
Stilul său descriptiv și atenția la detalii creează o atmosferă autentică și captivantă, făcând din această carte o lectură esențială pentru oricine este interesat de literatura clasică și de studiul condiției umane.
Recomand această carte în special celor care apreciază romanele clasice și realiste, precum și celor interesați de analiza socială și psihologică a personajelor.
Cititorii vor găsi în “Moș Goriot” o sursă valoroasă pentru înțelegerea contextului social și cultural al Franței din secolul al XIX-lea.
De asemenea, cititorii care se bucură de narațiuni complexe și bine construite, cu personaje profund dezvoltate, vor aprecia cu siguranță acest roman.
În concluzie, “Moș Goriot” nu este doar o poveste despre un tată devotat și fetele sale nerecunoscătoare, ci și o oglindă a societății și a naturii umane, așa cum este ea văzută prin ochii unuia dintre cei mai mari scriitori ai literaturii franceze.
Este o lectură care provoacă gândirea și emoțiile, oferind perspective valoroase asupra vieții și relațiilor umane.
Cărți similare

“Roșu și Negru” de Stendhal
Acest roman clasic explorează ascensiunea socială a tânărului ambițios Julien Sorel într-o societate franceză dominată de ipocrizie și corupție.
Prin prisma unui protagonist complex și controversat, Stendhal examinează temele ambiției, dragostei și conflictului între clasele sociale.

“Doamna Bovary” de Gustave Flaubert
Romanul urmărește viața tragică a Emmei Bovary, o femeie care se luptă cu constrângerile unei căsătorii plictisitoare și ale vieții provinciale.
Flaubert oferă o critică dură a societății burgheze și explorează dorințele și frustrările umane cu un realism psihologic profund.

“Mizerabilii” de Victor Hugo
Această capodoperă literară prezintă viața variată și tumultuoasă a lui Jean Valjean și a altor personaje în timpul Revoluției Franceze.
Hugo explorează teme precum justiția, mântuirea și compasiunea, oferind o frescă detaliată a societății franceze din secolul al XIX-lea.
Lectură recomandată
Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te bucuri și de următoarele:
• Honoré de Balzac – Moș Goriot (Rezumat)
• Honoré de Balzac (Biografie)
Salut! Sunt fondatorul și editorul acestui website.
Scopul acestui blog este de a-mi împărtăși pasiunea pentru literatură și de a încuraja oamenii să citească mai mult.
Aștept cu nerăbdare să îți împărtășesc descoperirile mele literare și să interacționez cu tine.
Dacă ai sugestii de cărți sau întrebări, nu ezitați să mă contactezi.