Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă). Pot câștiga un comision din link-urile de afiliere de pe acest site. Află mai multe

Hanya Yanagihara - Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

1. Explorarea tematică profundă;
2. Personaj principal complex;
3. Tehnici narative provocatoare.

1. Tonul rece și distant;
2. Ritm lent;
3. Abordarea controversată a temei abuzului.

Rating (3,7 din 5 stele ):

 3.7/5

Cumpără cartea “Oamenii din copaci” de Hanya Yanagihara

“Oamenii din copaci” este romanul de debut al scriitoarei americane Hanya Yanagihara, publicat în 2013.

Cartea spune povestea doctorului Norton Perina, un om de știință care descoperă o formă de imortalitate pe o insulă izolată din Micronezia, după ce analizează o specie rară de broască țestoasă.

Descoperirea sa îi aduce faima și recunoașterea internațională, dar totodată ridică întrebări etice și morale despre impactul cercetărilor sale asupra comunității indigene.

În timp ce viața lui Perina pare a fi una de succes, cariera sa este ruinată atunci când este acuzat de abuz asupra copiilor adoptați din tribul local.

Cartea explorează teme precum colonialismul, corupția puterii, etica științifică și ambiguitatea morală.

Hanya Yanagihara, originară din Hawaii, este cunoscută și pentru cel de-al doilea roman al său, “O viață măruntă” (2015), care a primit numeroase premii și aprecieri.

Stilul ei de scriere se remarcă prin abordarea subiectelor dificile și controversate, prezentând personaje complexe și adesea controversate.

Yanagihara aduce în prim-plan dilemele morale și efectele devastatoare pe care le pot avea ambițiile științifice și personale asupra umanității.

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Rezumat

“Oamenii din copaci” spune povestea lui Norton Perina, un tânăr medic care face parte dintr-o expediție pe insula fictivă Ivu’ivu, situată în Pacificul de Sud.

Acolo, Perina și colegii săi descoperă o comunitate izolată de indigeni care par a trăi pentru sute de ani datorită consumului cărnii unei broaște țestoase rare, Opa’ivu’eke.

Totuși, deși această descoperire promite imortalitate fizică, efectele sunt devastatoare: oamenii își pierd treptat facultățile mentale, devenind senili.

Descoperirea îi aduce lui Perina faima și recunoașterea internațională, inclusiv un Premiu Nobel.

Cu toate acestea, în paralel cu succesul său profesional, viața personală a lui Perina se complică.

El adoptă mai mulți copii din Ivu’ivu, iar la mulți ani după descoperirea sa, este acuzat de abuz asupra unuia dintre acești copii.

Cartea este prezentată prin perspectiva unui coleg loial al lui Perina, Ronald Kubodera, care îi apără acțiunile și îl prezintă într-o lumină favorabilă.

Romanul explorează teme profunde și provocatoare, cum ar fi colonialismul, exploatarea resurselor indigene, etica în cercetare și consecințele puterii.

Norton Perina este un protagonist complex, un personaj ambiguu moral, iar povestea ridică întrebări dificile despre responsabilitatea oamenilor de știință și impactul descoperirilor asupra societăților vulnerabile.

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Citate

“Uneori aveai îngrijitori de animale – cum urma să am și eu într-o bună zi – a căror ură față de cei care conduceau laboratorul era viscerală. Nu fiindcă ar fi fost iubitori de animale (orice scrisoare de intenție în care cineva recunoștea că iubește animalele era aruncată imediat la gunoi), ci fiindcă detestau știința și pe oamenii care practicau știința, pe noi toți, în halatele noastre albe și cu ceea ce considerau a fi aroganța noastră vrednică de dispreț, deși era greu de spus dacă studiile ni le detestau sau ceea ce făceam cu studiile noastre (pe unele le considerau excesive, iar pe celelalte le considerau un răsfăț). Nu erau oameni capabili de raționamente superioare și, fiindcă erau incapabili să înțeleagă ce făceam și totuși erau la fel de puțin dispuși să-și recunoască limitările, li se părea mai ușor să ne jignească și să ne deteste.”

“… o viață fără de moarte. Însă era o parodie a nemuririi, fiindcă, deși cel afectat rămânea înghețat fizic la vârsta la care consumase țestoasa, mintea sa nu avea aceeași soartă. Puțin câte puțin, se dezintegra – mai întâi memoria, apoi nuanțele sociale, apoi simțurile, în cele din urmă vorbirea – până când tot ce mai rămânea era corpul. Mintea dispăruse, uzată de ani, cu fisurile și cărăruile epuizate de nevoia de a funcționa mult mai multe decenii decât era pregătită organic să o facă. Am avut o imagine fabuloasă a creierului Evei, ca un bulgăre de sare pe trunchiul cerebral, cu suprafețele linse și curățate și netezite ca un ciot de creion. Cu siguranță trebuie ca această viață să aibă un sfârșit, fiindcă orice viață se sfârșește. Dar se pare că acesta nu avea să vină pur și simplu din cauza bătrâneții; viața avea să se încheie din cauza unei boli, a unui accident sau a unei crime.”

“… nu simțeam că este rolul meu să mă pronunț cu privire la ritual. Cu siguranță mi s-a părut surprinzător, chiar șocant, dar nu pot nega că m-a făcut să-mi revizuiesc concepțiile despre copilărie și sex în general, aducându-mă la concluzia că nu există o singură atitudine corectă față de nici unul dintre aceste subiecte. Poate sună foarte naiv, dar până în acel moment crezusem că există câteva chestiuni absolute în lume – că anumite comportamente sau acte, precum crima, sunt inerent greșite, pe când altele sunt inerent corecte. Însă șederea pe Ivu’ivu m-a învățat că orice etică sau morală este relativă din punct de vedere cultural. Iar reacția lui Esme m-a învățat că, deși relativismul cultural este un concept ușor de procesat intelectual, nu este, pentru multă lume, unul ușor de reținut și de aplicat.”

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Păreri

“Se regăsesc și în acest roman motive și teme din ‘O viață măruntă’ (homosexualitate, abuz, iubire) într-un context și o poveste diferită. Dac-aș fi citit-o înainte aș fi fost entuziasmat. Așa am rămas doar cu lectura unei aventuri exotice despre descoperirea unui trib micronezian și a secretului nemuririi unora dintre membrii săi. O carte care ridică multe probleme în raport cu etica factorului așa zis civilizator.” – Titi

“M-a cucerit cartea asta! Încă mă gândesc la pasaje din carte, mi se tot învârt în minte.” – Corina

“Yanagihara nu m-a dezamăgit nici de această dată. Wow, ce carte! Dacă aceasta e debutul, nu mă mir că ‘O viața măruntă’ este una dintre cele mai bune cărți citite de mine vreodată. ‘Oamenii din copaci’ este în stilul de scris unic și minunat al Hanyei, tema abordată este deosebită și povestea te face să te gândești tot timpul la ea și la ce urmează să se întâmple. Clar, una dintre cărțile preferate din acest an.” – Cornelia

“Prima carte citită de la autoare și mi s-a părut super interesantă. Mi-a plăcut mult stilul de scriere și chiar m-a prins de la primele pagini, iar pe parcursul lecturii a reușit să-mi mențină interesul și să mă facă să dau pagină după pagină în căutarea adevărului. Încă sunt șocată de final și îmi amintesc ce stupefiată am fost când am terminat-o. Una peste alta, o carte pe care o recomand clar!” – Ancuța

“Omg! O carte absolut extraordinară. E scrisă atât de bine (și evident și tradusă în română) încât mi s-a părut că am zburat prin ea. Imersie totală în poveste, ușurință, intrigă, curiozitate și acum mă năpădesc deodată atâtea sentimente când mă gândesc la ea.” – Maria

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Teme și motive

În “Oamenii din copaci”, Hanya Yanagihara dezvoltă o serie de teme și motive care explorează natura umană, etica și consecințele puterii.

Romanul este complex și provocator, ridicând întrebări morale prin intermediul personajului principal, Norton Perina, și a evenimentelor din viața sa.

Iată câteva dintre temele centrale și modul în care acestea sunt dezvoltate în cadrul narațiunii:

1. Colonialismul și exploatarea

Una dintre temele dominante este cea a colonialismului și a exploatării culturale și naturale.

Expediția științifică pe insula fictivă Ivu’ivu amintește de modul în care culturile occidentale au invadat, exploatat și distrus comunitățile indigene sub pretextul progresului și al descoperirii științifice.

Perina și colegii săi, în numele științei, profită de descoperirea lor legată de imortalitate, fără a lua în considerare impactul pe termen lung asupra băștinașilor.

Romanul ilustrează bine procesul prin care o societate tehnologic avansată poate distruge, intenționat sau nu, o cultură care a supraviețuit timp de secole.

Exploatarea resurselor naturale este evidentă și în modul în care broasca țestoasă Opa’ivu’eke devine un simbol al lăcomiei și al epuizării resurselor.

Acest animal mitic, legat de supraviețuirea poporului din Ivu’ivu, este transformat în obiect de studiu și exploatare pentru beneficiul lumii occidentale.

2. Etica științifică și ambiția personală

O altă temă cheie este dilema etică legată de știință și ambiția personală.

Norton Perina devine faimos și recunoscut pentru descoperirea sa, însă acest succes ascunde costurile morale și umane ale acțiunilor sale.

În goana sa după succes, Perina nu ia în considerare impactul asupra populației indigene sau asupra copiilor pe care îi adoptă.

Mai mult, folosirea neglijentă a resurselor naturale și a culturii indigene pentru câștig personal este o reflecție a unor practici care au fost discutate de-a lungul timpului în comunitatea științifică, unde progresele adesea trec peste etica necesară în cercetare.

Pe măsură ce narațiunea se desfășoară, tema eticii științifice devine tot mai întunecată.

Descoperirile lui Perina, deși utile pentru omenire, duc la distrugerea vieții pe insulă și la deteriorarea sănătății mentale a populației.

În final, apare întrebarea: merită progresul științific dacă duce la distrugerea unor comunități și vieți?

3. Ambiguitatea morală și natura coruptoare a puterii

Romanul pune un accent puternic pe ambiguitatea morală a protagonistului, Norton Perina.

Pe de o parte, Perina este un om de știință de succes, al cărui geniu aduce contribuții valoroase omenirii.

Pe de altă parte, el este și un individ controversat, acuzat de abuz sexual asupra copiilor adoptați.

Această dualitate a caracterului său ridică întrebări despre natura adevărului și a responsabilității.

Este Perina un erou sau un monstru? Yanagihara lasă această decizie în mâinile cititorului, evidențiind complexitatea naturii umane.

Puterea joacă un rol central în coruperea moralității lui Perina.

Faima și recunoașterea sa cresc odată cu descoperirea imortalității, însă acest succes îl face să se simtă deasupra normelor morale și legale.

Tema puterii și a corupției este subliniată și prin relația dintre Perina și Ronald Kubodera, naratorul care îl apără necondiționat pe Perina, în ciuda evidenței abuzurilor comise.

4. Responsabilitatea față de ceilalți

De-a lungul romanului, tema responsabilității față de ceilalți apare constant.

Deși Perina își asumă responsabilitatea pentru descoperirile sale științifice, el nu își asumă responsabilitatea pentru consecințele lor asupra oamenilor din jur.

Acest lucru este clar în relația sa cu copiii pe care îi adoptă, precum și în tratamentul față de comunitatea Ivu’ivu.

Prin intermediul narațiunii, Yanagihara explorează limitele responsabilității individuale într-un context global, punând întrebări despre datoria morală pe care o avem nu doar față de cei apropiați, ci și față de comunități îndepărtate și vulnerabile.

5. Tema imortalității și efectele sale

Imortalitatea este un motiv central în roman, atât la nivel simbolic, cât și literal.

Descoperirea secretului longevității de către Perina devine o binecuvântare și un blestem.

Deși imortalitatea fizică poate părea un ideal uman, romanul subliniază efectele negative ale acestui concept.

Cei care obțin această formă de imortalitate își pierd, în cele din urmă, mințile și identitățile, ceea ce ridică întrebări despre valoarea reală a unei vieți prelungite.

Pe parcursul romanului, imortalitatea devine și o metaforă pentru puterea și ambiția nemăsurată, sugerând că dorința de a controla viața și moartea duce inevitabil la pierderea umanității.

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Stilul de scriere

Stilul de scriere al Hanyei Yanagihara în “Oamenii din copaci” este unul distinct și complex, caracterizat prin profunzime psihologică, limbaj precis și o abordare narativă care provoacă cititorul.

Autoarea reușește să creeze o atmosferă captivantă și tensionată, în timp ce explorează teme etice și morale dificile.

1. Limbajul și detaliile științifice

Yanagihara utilizează un limbaj precis și, adesea, academic, mai ales în pasajele care descriu descoperirile științifice și operațiile medicale.

Această abordare tehnică reflectă caracterul protagonistului, Norton Perina, și felul în care acesta își percepe propria viață – ca pe un experiment.

Detaliile științifice sunt bogate și minuțioase, ceea ce adaugă o autenticitate aparte romanului.

Această minuțiozitate poate însă părea rece și distantă, ceea ce contribuie la atmosfera generală de ambiguitate morală și alienare.

Totuși, pe alocuri, acest limbaj poate părea pretențios sau chiar intimidant pentru cititorii mai puțin familiarizați cu terminologia științifică.

Autoarea folosește adesea descrieri detaliate, uneori excesive, ale procedurilor sau descoperirilor medicale, ceea ce intensifică efectul de “documentar”, făcându-l să pară că romanul relatează fapte reale.

2. Tonul narativ

Tonul romanului este rece, obiectiv și detașat, reflectând perspectivele științifice și lipsa de emoție a lui Norton Perina.

Fiind narat din perspectiva colegului său, Ronald Kubodera, care îl idealizează pe Perina, tonul narațiunii este în mod clar părtinitor.

Kubodera prezintă evenimentele într-un mod care încearcă să justifice acțiunile lui Perina, subliniind în mod constant contribuțiile sale științifice, dar trecând sub tăcere sau minimalizând imoralitatea acestuia.

Acest ton aproape clinic contribuie la tensiunea morală a romanului, oferindu-i cititorului o distanțare emoțională de evenimentele prezentate.

În ciuda gravității subiectelor abordate, tonul neutru și rațional permite autoarei să se joace cu percepțiile cititorilor, lăsându-i să își formeze propria opinie despre caracterul și acțiunile protagonistului.

3. Tehnica narativă a naratorului nesigur

Yanagihara folosește în mod deliberat un narator nesigur, o tehnică narativă care provoacă cititorul să se întrebe ce este adevărat și ce este distorsionat în povestea relatată.

Ronald Kubodera, naratorul cărții, este clar devotat lui Perina și îl admiră profund, ceea ce ridică întrebări asupra fiabilității sale ca povestitor.

În timp ce el încearcă să ofere o apărare pentru acțiunile lui Perina, narativul său trădează adesea realitatea sumbră din spatele măștilor de respectabilitate și succes.

Această tehnică adaugă un strat de complexitate romanului, provocând cititorii să examineze subtilitățile narațiunii și să nu accepte la valoare nominală ceea ce Kubodera prezintă.

Totodată, folosește tehnica epistolară, cu fragmente de jurnale și scrisori care adâncesc perspectivele multiple asupra poveștii, dar care complică și mai mult înțelegerea obiectivă a adevărului.

4. Construcția narațiunii și a suspansului moral

Yanagihara creează suspans nu atât prin acțiuni rapide sau momente dramatice, ci prin complexitatea morală și prin revelațiile treptate ale defectelor protagonistului.

Povestea este spusă într-un mod care amplifică ambiguitatea și te pune constant în poziția de a reflecta asupra limitelor morale ale personajelor.

Suspansul se construiește pe măsură ce detalii despre viața personală a lui Perina sunt dezvăluite lent, culminând cu acuzațiile de abuz.

Narațiunea curge încet, alternând între episoade din viața lui Perina în expediție și evoluția sa ca om de știință celebru.

Această alternanță temporală între trecut și prezent creează o structură narativă stratificată, care amplifică efectul dramatic al poveștii și oferă o perspectivă mai amplă asupra transformării protagonistului.

Fiecare capitol adaugă noi detalii și întrebări morale, fără a oferi răspunsuri clare.

5. Explorarea psihologică a personajelor

Stilul de scriere al Hanyei Yanagihara este caracterizat printr-o profundă explorare psihologică a personajelor.

Deși tonul este rece și obiectiv, romanul intră în detalii despre psihicul complicat al lui Norton Perina.

Cititorul este pus în situația de a înțelege gândirea protagonistului, chiar dacă nu este de acord cu ea.

Această imersiune în mintea unui personaj ambiguu moral face ca cititorul să fie provocat constant de întrebările legate de bine și rău.

Personajele secundare, deși mai puțin detaliate decât Perina, sunt și ele construite cu subtilitate, contribuind la atmosfera tensionată și la dilemele morale.

Kubodera, naratorul, este un exemplu excelent de personaj a cărui loialitate față de Perina devine treptat suspectă, deoarece pare să ignore complet faptele îngrozitoare comise de mentorul său.

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Critici și limitări

Deși “Oamenii din copaci” de Hanya Yanagihara a fost lăudat pentru complexitatea sa tematică și profunzimea psihologică, există câteva limitări și critici care merită discutate pentru a oferi o imagine completă a romanului.

1. Tonul distant și rece

Unul dintre aspectele cel mai frecvent criticate este tonul rece și distant al narațiunii.

Deși această alegere stilistică este deliberată și se potrivește cu personajul principal, Norton Perina, unii cititori ar putea găsi dificilă conexiunea emoțională cu povestea.

Detașarea narativă face ca anumite momente dramatice sau intense să fie privite cu un aer aproape clinic, ceea ce poate diminua impactul emoțional pe care îl are asupra cititorilor.

În plus, această distanțare poate face ca cititorii să simtă că povestea avansează prea lent sau că unele pasaje sunt prea tehnice și lipsite de căldura umană necesară pentru a-i atrage complet în poveste.

2. Complexitatea morală a protagonistului

Ambiguitatea morală a lui Norton Perina poate fi o sursă de tensiune pentru unii cititori.

În timp ce această complexitate adaugă o adâncime psihologică interesantă, unii critici consideră că romanul nu oferă o condamnare clară a comportamentului lui Perina, în special în ceea ce privește acuzațiile de abuz sexual.

Deși narațiunea este intenționat părtinitoare prin vocea lui Ronald Kubodera, unii cititori pot simți că acest lucru lasă prea mult loc pentru a justifica faptele imorale ale protagonistului.

Autoarea nu oferă un verdict clar asupra personajului, ceea ce poate frustra cititorii care caută o abordare mai directă sau o condamnare etică fermă.

Această neutralitate narativă face povestea provocatoare, dar poate să fie percepută ca neconfortabilă sau chiar insensibilă în anumite privințe.

3. Ritmul lent

Un alt aspect criticat de unii cititori este ritmul lent al cărții.

Structura romanului, cu alternanța sa între prezent și trecut și cu detaliile sale extinse despre știință și antropologie, poate face ca narațiunea să pară uneori greoaie.

Secvențele descriptive și pasajele lungi dedicate descoperirilor științifice sau explicațiilor medicale pot încetini avansul poveștii, făcând ca anumite părți ale romanului să pară mai puțin dinamice.

Această încetinire a ritmului poate îndepărta cititorii care preferă o narațiune mai rapidă sau mai concentrată pe acțiune, fiind mai degrabă un roman introspectiv și meditativ, care cere o atenție susținută.

4. Personajele secundare mai puțin dezvoltate

Deși Norton Perina este un personaj extrem de bine conturat și complex, unii critici au subliniat faptul că personajele secundare, în special femeile din viața lui Perina, nu sunt la fel de bine dezvoltate.

Personaje precum Esme sau Owen sunt mai degrabă schițate decât dezvoltate complet, servind în principal ca funcții în povestea lui Perina, mai degrabă decât ca indivizi de sine stătători.

Această lipsă de profunzime a personajelor secundare poate fi un punct slab pentru un roman care explorează teme de o asemenea magnitudine, iar unii cititori ar putea dori o explorare mai amplă a modului în care aceste personaje sunt afectate de acțiunile protagonistului.

5. Abordarea temei abuzului

Critica cea mai puternică la adresa romanului se referă la modul în care abordează tema abuzului sexual.

Deși romanul ridică întrebări morale complexe, unii cititori pot considera că tema abuzului nu este tratată cu sensibilitatea necesară.

Faptul că povestea este spusă din perspectiva unui narator părtinitor, care încearcă să-l exonereze pe Perina, poate părea problematic în ochii celor care caută o abordare mai fermă și mai clară asupra condamnării abuzului.

În plus, finalul deschis al romanului poate lăsa cititorii cu o senzație de neliniște, fără o concluzie clară cu privire la vina sau responsabilitatea protagonistului.

Această abordare poate fi văzută de unii ca o alegere literară curajoasă, dar poate fi și criticată pentru că nu oferă un răspuns clar la o temă atât de sensibilă.

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Concluzie

“Oamenii din copaci” de Hanya Yanagihara este un roman provocator și complex, care explorează teme adânc înrădăcinate în etica științei, colonialism, putere și ambiguitate morală.

Autoarea reușește să creeze o poveste captivantă și tensionată, punând în prim-plan un protagonist profund ambiguu, Norton Perina, al cărui succes profesional este umbrit de acuzații de abuz și de consecințele devastatoare ale descoperirilor sale științifice asupra unei culturi indigene.

Yanagihara își folosește stilul narativ detașat și obiectiv pentru a invita cititorul să reflecteze asupra unor întrebări dificile, cum ar fi: Ce preț suntem dispuși să plătim pentru progresul științific? Cum afectează ambiția și puterea moralitatea unui individ? Și cum ar trebui abordate dilemele morale într-o lume în care granițele între bine și rău nu sunt întotdeauna clare?

Cu toate acestea, romanul poate părea greu accesibil pentru unii cititori din cauza tonului rece, a ritmului lent și a abordării controversate a unor teme delicate, cum ar fi abuzul sexual.

În plus, personajele secundare sunt mai puțin dezvoltate, iar complexitatea morală a protagonistului poate lăsa cititorii într-o stare de neliniște, fără răspunsuri clare.

“Oamenii din copaci” este potrivit pentru cititorii care caută o lectură profundă, introspectivă și provocatoare din punct de vedere moral.

Cei interesați de teme legate de etica științei, de impactul colonialismului și de studii asupra naturii umane vor găsi acest roman fascinant.

De asemenea, cititorii care apreciază romane cu naratori nesiguri și construcții narative stratificate vor fi atrași de stilul lui Yanagihara.

În schimb, cei care preferă povești cu o structură narativă mai rapidă și mai accesibilă, cu o explorare clară a dilemelor morale, pot considera acest roman prea complicat sau chiar frustrant.

De asemenea, cititorii sensibili la temele de abuz ar trebui să abordeze cartea cu precauție, având în vedere tonul său impersonal și tratarea neconvențională a subiectului.

În concluzie, “Oamenii din copaci” este o carte pentru cei care sunt pregătiți să fie provocați intelectual și moral, oferind o meditație profundă asupra limitelor responsabilității umane și a impactului progresului asupra societăților vulnerabile.

Hanya Yanagihara – Oamenii din copaci (Recenzie Completă)

Cărți similare

“Scurtă istorie a șapte crime” de Marlon James

Acest roman câștigător al Premiului Man Booker explorează consecințele colonialismului și corupției, dar în contextul politicii și culturii din Jamaica.

Cartea lui Marlon James combină o poveste intensă de mister și crime cu o analiză profundă a puterii și a influenței politice, fiind ideală pentru cititorii care apreciază o narațiune densă și complexă.

“Inima întunericului” de Joseph Conrad

Un alt clasic literar despre colonialism și corupția morală, “Inima întunericului” urmează călătoria lui Marlow în inima Africii, unde descoperă nu doar cruzimea exploatării coloniale, ci și întunericul din sufletele oamenilor.

Explorarea abisurilor morale din acest roman poate rezona cu cei care apreciază teme etice și ambiguitatea morală.

“Middlesex” de Jeffrey Eugenides

O saga de familie întinsă pe mai multe generații, “Middlesex” abordează teme precum identitatea, biologia și transformările umane.

Romanul este o explorare a felului în care natura și cultura se întrepătrund, dar prin prisma identității de gen și a istoriei personale.

“Împăratul muștelor” de William Golding (Recenzie)

“Împăratul muștelor” explorează comportamentele extreme din izolare culturală și morală.

În această alegorie clasică, un grup de băieți naufragiați pe o insulă descoperă că instinctele lor primare sunt mult mai puternice decât normele sociale, reflectând teme de barbarie și civilizație similare celor din romanul lui Yanagihara.