Lev Tolstoi (Biografie)
Lev Tolstoi, născut în Imperiul Rus și recunoscut ca un pionier al ficțiunii realiste, rămâne o figură proeminentă în literatură.
Operele sale majore, “Război și Pace” și “Anna Karenina”, stau ca etalon al scrierii de romane, primul definind adesea genul pentru entuziaști și savanți deopotrivă.
În ultimii săi ani, Tolstoi a devenit ca un ghid moral și spiritual, influențând figuri notabile precum Gandhi cu filozofia sa de rezistență nonviolentă.
În ciuda unei venerații în scădere pentru vederile sale religioase, fascinația pentru caracterul său și moștenirea sa nu au scăzut deloc.
Începuturile vieții
Născut în mijlocul aristocrației, Lev Tolstoi s-a născut pe domeniul familiei sale, situat la aproximativ 210 kilometri sud de Moscova, un loc care avea să îi fie atât cămin pe viață, cât și spațiul creativ pentru cele mai semnificative contribuții literare.
Mama sa, Mariya Nikolayevna, născută Prințesă Volkonskaya, a decedat înainte ca Tolstoi să împlinească doi ani, iar tatăl său, Contele Nikolay Ilich Tolstoi, a murit în 1837.
Moartea bunicii a urmat la 11 luni mai târziu, iar următorul lui tutore, mătușa Aleksandra, a trecut în neființă în 1841.
Această serie de pierderi a făcut ca Tolstoi și frații săi să fie predați în grija altei mătuși din Kazan, situată în partea vestică a Rusiei.
Tolstoi adesea a creditat-o pe aceasta, pe care o alinta „mătușa Toinette”, ca fiind cea mai profundă influență asupra anilor săi din copilărie.
În ciuda prezenței constante a morții în viața sa de atunci, amintirile lui Tolstoi despre copilărie strălucesc ca o amintire plăcută.
Debutul său în lumea literară, “Detstvo” (1852; “Copilăria”), oferă o privire nostalgică și romantică asupra acestor ani, împletind realitatea cu ficțiunea.
Tolstoi a primit de mic copil, lecții de la profesori privați, înainte de a se înscrie la Universitatea din Kazan în 1844, unde inițial studiat limbile orientale.
Cu toate acestea, din cauza performanței nesatisfăcătoare, a trecut la studiul dreptului.
Tolstoi avea un interes profund pentru literatură și etică, fiind atras de romanele lui Laurence Sterne și Charles Dickens, și era în mod special influențat de filozofia lui Jean-Jacques Rousseau, alegând chiar să poarte un medalion cu portretul lui Rousseau în locul unei cruci.
În ciuda acestor interese intelectuale, și-a petrecut predominant anii universitari încercând să se conformeze normelor sociale, petrecând cu băutură, jocuri de noroc și femei.
După ce a părăsit universitatea în 1847 fără a obține o diplomă, s-a întors la moșia sa de familie din Yasnaya Polyana cu intenția de a se auto-educa și de a-și gestiona moșia.
Cu toate acestea, planurile sale de a-și reforma stilul de viață au fost de scurtă durată, revenind la obiceiurile sale anterioare în timpul petrecut în Tula, Moscova și Sankt Petersburg.
În 1851, Tolstoi s-a alăturat fratelui său mai mare, Nikolay, care servea ca ofițer în armată în Caucaz, și ulterior s-a înrolat și el în armată.
A participat la campanii militare împotriva populațiilor native și, puțin timp după, în Războiul Crimeii (1853–56).
În 1847, Tolstoi a început să țină un jurnal, care nu numai că a servit drept mijloc pentru explorarea de sine, dar și ca un instrument fundamental pentru lucrările sale literare ulterioare.
Cu pauze ocazionale, și-a menținut acest obicei pe tot parcursul vieții, devenind astfel unul dintre cei mai amplu documentați autori din istorie.
Prima sa însemnare în jurnal dezvăluie cu sinceritate îngrijorările legate de posibila contractare a unei boli cu transmitere sexuală, reflectând viața tumultuoasă pe care o ducea la acel moment.
Aceste jurnale timpurii sunt caracterizate printr-un interes acut în stabilirea regulilor pentru diverse comportamente sociale și morale, alături de documentarea luptelor constante ale lui Tolstoi de a respecta aceste direcții.
Primele publicații
Ascunzându-și identitatea, Tolstoi a oferit pentru publicare “Copilăria” revistei “Sovremennik” (“Contemporanul”), o revistă de prestigiu sub redacția poetului Nikolay Nekrasov.
Nekrasov a primit-o cu entuziasm, iar lucrarea, publicată sub pseudonim, a câștigat rapid aclamația publicului.
În următorii ani, Tolstoi a publicat mai multe povestiri bazate pe experiențele sale din Caucaz, inclusiv “Nabeg” (1853; “Raidul”) și trei relatări detaliate despre Asediul Sevastopolului în timpul Războiului Crimeii: “Sevastopol în decembrie,” “Sevastopol în mai,” și “Sevastopol în august 1855” (toate publicate între 1855–56).
Prima narativă, concentrându-se pe curajul soldaților simpli, a câștigat admirația țarului.
Scrisă la persoana a doua, această piesă evidențiază de asemenea interesul lui Tolstoi pentru explorarea formelor narative noi și preocuparea sa de durată pentru implicațiile etice ale asistării la suferința altora.
După serviciul în Războiul Crimeii, Tolstoi a părăsit armata și inițial a fost primit cu căldură de cercurile literare din Sankt Petersburg.
Totuși, mândria sa iritabilă, refuzul de a se alinia cu orice facțiune intelectuală și cererea sa pentru autonomie absolută l-au făcut rapid nepopular printre intelectualii radicali.
Pe parcursul vieții sale, Tolstoi avea să rămână un “arhaist,” opunându-se curentelor intelectuale dominante ale timpului său.
În 1857, după o călătorie la Paris unde și-a pierdut banii jucând la jocuri de noroc, Tolstoi s-a întors în Rusia cu o nouă convingere că adevărata sa vocație era pedagogia.
Așa că a organizat o școală pentru copiii țărani pe domeniul său și, după un tur al Europei Occidentale pentru a explora teoriile și practicile educaționale, a publicat o serie de 12 ediții ale jurnalului “Yasnaya Polyana” (1862–63).
În 1862, Tolstoi s-a căsătorit cu Sofya Andreyevna Bers, fiica unui distins doctor moscovit, dedicându-se de atunci familiei sale și scrierii romanului “Război și Pace”.
Tolstoi și soția sa au avut un număr de 13 copii, din care 10 au supraviețuit copilăriei.
În perioada dintre 1850 și 1860, opera lui Tolstoi a fost marcată de o explorare deliberată a unor noi tehnici narative pentru a articula viziunile sale morale și filosofice în evoluție.
Perioada marilor romane
Bucurându-se de o căsnicie fericită și stabilindu-se cu soția și familia la Yasnaya Polyana, Tolstoi a atins apogeul puterilor sale creative.
El și-a dedicat ultimii ani ai deceniului 1860 pentru a scrie “Război și Pace”.
După un interludiu în care a contemplat ideea de a redacta un roman despre Petru cel Mare și s-a întors pe scurt la pedagogie (realizând manuale de citire care au devenit larg răspândite), Tolstoi a început să scrie “Anna Karenina”.
Ambele lucrări împărtășesc o viziune asupra experienței umane înrădăcinată în aprecierea vieții cotidiene și a virtuților prozaice.
Război și pace
“Război și Pace” (1865–69) îmbină trei tipuri distincte de conținut: o relatare istorică a războaielor napoleoniene, biografiile personajelor fictive și o serie de eseuri despre filosofia istoriei.
Criticii de la publicarea inițială până în prezent au dezbătut coeziunea acestor componente, cu unii punând sub semnul întrebării decizia lui Tolstoi de a include extinsele eseuri filosofice.
Secțiunile istorice ale romanului detaliază campania din 1805 care culminează cu triumful lui Napoleon la Austerlitz, o perioadă ulterioară de pace și invazia Rusiei de către Napoleon în 1812.
Scenele de bătălie sunt remarcabile pentru modul în care prezintă războiul ca fiind un haos complet.
Romanul sugerează că în război, ca și în viață, niciun model teoretic nu poate cuprinde pe deplin vasta complexitate a acțiunii umane.
Anna Karenina
În “Anna Karenina”, Tolstoi împletește viziunile sale filosofice cu complexitatea vieții de familie.
Romanul începe cu o linie care stabilește imediat tema intricatelor relații domestice: „Toate familiile fericite se aseamănă; fiecare familie nefericită este nefericită în propriul său mod unic.”
Această introducere în narațiunea a trei familii distincte – Oblonsky, Karenin și Levin – pune bazele explorării complexităților dinamicii familiale.
Atât “Război și Pace”, cât și “Anna Karenina” promovează ideea că principiile morale nu pot fi distilate în precepte imuabile aplicabile în scenarii diverse.
În schimb, moralitatea reiese din cultivarea pe tot parcursul vieții a empatiei față de indivizi distincți și circumstanțe specifice.
Această accentuare a concretului în detrimentul teoreticului este adesea lăudată ca o caracteristică definitorie a filozofiei lui Tolstoi.
Credințe religioase
După finalizarea romanului “Anna Karenina,” Tolstoi a fost cuprins de o profundă criză existențială.
Confruntat cu inevitabilitatea morții, toate formele de efort i se păreau fundamental inutile.
Această perioadă de introspecție l-a condus să caute alinare în credință, orientându-se inițial către Biserica Ortodoxă Rusă în care fusese botezat.
Totuși, a devenit rapid deziluzionat, concluzionând că aceasta, la fel ca toate celelalte denominațiuni creștine, denatura esența adevăratului creștinism prin corupție.
Descoperind ceea ce considera a fi adevăratul mesaj al lui Hristos și depășindu-și frica paralizantă de moarte, Tolstoi și-a dedicat restul vieții dezvoltării și propagării noii sale credințe.
Opiniile sale divergente au dus în cele din urmă la excomunicarea sa din Biserica Ortodoxă Rusă în 1901.
La începutul anilor 1880, Tolstoi a scris trei lucrări strâns legate între ele prin care a respins toate ideologiile sacre, toate miracolele, Sfânta Treime, nemurirea sufletului și multe alte principii ale religiei tradiționale, pe care le considera distorsiuni ale adevăratului mesaj creștin.
A respins Vechiul Testament și multe părți din Noul Testament, motiv pentru care, după ce a studiat greaca, a compus propria sa versiune “corectată” a Evangheliilor.
Principiul său de nonrezistență față de rău, care l-a inspirat notabil pe Gandhi, nu implica acceptarea răului, ci mai degrabă o poziție conform căreia nu ar trebui contracarat cu mijloace malefice, în special violența.
Drept urmare, Tolstoi a adoptat pacifismul.
Având în vedere că guvernele își impun legile prin amenințarea cu violența, Tolstoi s-a orientat și către anarhism.
El își îndemna urmașii nu doar să refuze serviciul militar, dar și să se abțină de la vot sau de a recurge la instanțele juridice.
Prin urmare, a trecut prin conflicte interioare semnificative atunci când a venit vorba să-și redacteze testamentul sau să utilizeze drepturile de autor pentru cauze caritabile.
În general, se poate spune că Tolstoi era profund conștient de discrepanța dintre idealurile sale și modul său real de viață.
Ultimii ani din viață
Cu excepția notabilă a fiicei sale, Aleksandra, pe care a desemnat-o ca moștenitoare, familia lui Tolstoi s-a distanțat în mare parte de acesta sau a arătat opoziție față de viziunile sale filosofice.
Soția sa, a fost nemulțumită de afluxul continuu de adepți, cu personaje ca dogmaticului Chertkov, la domiciliul lor din Yasnaya Polyana.
Ceea ce fusese cândva o viață conjugală armonioasă s-a transformat în una dintre cele mai notorii căsnicii problematice din istoria literară.
Saga inflexibilității lui Tolstoi și înclinația soției sale pentru scene dramatice a încurajat numeroși biografi să se alinieze de o parte sau de alta.
Având în vedere că atât Tolstoi cât și soția sa au ținut jurnale și, de fapt, au schimbat și comentat reciproc jurnalele, disputele lor sunt documentate aproape prea bine, aproape într-o măsură excesivă.
Măcinat de situația din familia sa și de contradicția dintre viața sa și principiile sale, în 1910 Tolstoi a evadat în cele din urmă din Yasnaya Polyana, însoțit de Aleksandra și medicul său.
În ciuda eforturilor sale de a rămâne ascuns și dorinței sale de intimitate, presa internațională a reușit curând să raporteze despre mișcările sale.
La scurt timp după plecarea sa, a contractat pneumonie și a decedat din cauza insuficienței cardiace la stația de cale ferată Astapovo.
Lectură recomandată
Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te bucuri și de următoarele:
• Lev Tolstoi – Anna Karenina (Recenzie Completă)
• Lev Tolstoi – Anna Karenina (Rezumat)
Salut! Sunt fondatorul și editorul acestui website.
Scopul acestui blog este de a-mi împărtăși pasiunea pentru literatură și de a încuraja oamenii să citească mai mult.
Aștept cu nerăbdare să îți împărtășesc descoperirile mele literare și să interacționez cu tine.
Dacă ai sugestii de cărți sau întrebări, nu ezitați să mă contactezi.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.