Ioan Slavici (Biografie)
Ioan Slavici (18 ianuarie 1848 – 17 august 1925) a fost un scriitor și jurnalist român, originar din Austro-Ungaria.
A debutat pe scena literară în 1871 cu comedia “Fata de birău”, publicată în Convorbiri literare.
Împreună cu Mihai Eminescu, a co-fondat Societatea Academică Socială și Literară România Jună și a contribuit la organizarea Serbării de la Putna din 1871 pentru studenții români din România și din străinătate.
La sfârșitul anului 1874, Slavici s-a mutat la București, unde a devenit secretar al Comitetului Colecției Hurmuzachi, lucrând ulterior ca profesor și redactor la ziarul Timpul.
Alături de Ion Luca Caragiale și George Coșbuc, a co-editat revista Vatra.
În timpul Primului Război Mondial, a colaborat la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor.
Adolescența
Slavici s-a născut în satul Világos (astăzi Șiria, România), lângă Arad, în 1848, din părinții Sava și Elena Slavici.
A urmat școala ortodoxă locală din Șiria, precum și alte instituții din Transilvania, unde cursurile erau predate fie în maghiară, fie în germană.
În timpul studiilor, a devenit membru al Societății Literare Române.
După finalizarea educației inițiale, Slavici s-a înscris la facultatea de drept din Budapesta în 1868 și mai târziu la Viena în 1869.
Totuși, din cauza dificultăților financiare, a fost nevoit să se întoarcă la Cumlăuș, unde a lucrat ca notar public.
În această perioadă, a economisit bani pentru a-și relua studiile la Viena.
Junimea
În 1871, Slavici a plecat la Viena pentru a-și îndeplini serviciul militar.
Această perioadă s-a dovedit a fi un moment decisiv în viața sa, deoarece i-a oferit ocazia de a-l întâlni pe Mihai Eminescu, cel mai important poet român, care studia atunci la Universitatea din Viena.
Cei doi au devenit buni prieteni, iar Eminescu l-a încurajat și ajutat pe Slavici să-și dezvolte stilul literar și operele.
Tot în același an, Slavici a debutat în literatură prin intermediul Convorbiri Literare, publicația societății Junimea din Iași.
În 1872, Slavici a trebuit din nou să-și întrerupă studiile din cauza dificultăților financiare.
Doi ani mai târziu, a părăsit Austro-Ungaria și s-a mutat la Iași, unde a participat la întrunirile literare Junimea.
În 1874, a fost înființat Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad.
Prima sa carte, “Nuvele din popor”, o colecție de nuvele, a fost publicată în 1881.
Aceasta include “Moara cu noroc” și “Budulea Taichii”, două dintre cele mai cunoscute și bine realizate lucrări ale sale.
Închisoarea
În 1882, Slavici a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
În 1884, s-a mutat în Transilvania și a devenit profund implicat în mișcarea națională română, servind ca membru al Comitetului Central al Partidului Național Român, principalul forum politic al românilor din regiune.
Din cauza poziției sale naționaliste, autoritățile maghiare l-au condamnat la un an de închisoare, aceasta fiind prima dintre numeroasele perioade scurte petrecute în detenție de-a lungul vieții sale.
Șase ani mai târziu, s-a mutat la București, iar în 1894 a început să publice primele părți ale celui mai faimos roman al său, “Mara”, care a fost publicat integral 12 ani mai târziu.
Aceasta este și perioada în care a activat ca redactor al revistei Vatra, alături de George Coșbuc și Ion Luca Caragiale.
Primul Război Mondial
În 1909, Slavici a început să lucreze pentru ziarul pro-german Ziua.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, scrierile sale în ziar l-au adus în conflict cu alți intelectuali care susțineau Puterile Antantei.
Pe 14 august 1916, România a intrat în război de partea Antantei, atacând Ungaria în Transilvania.
Cu toate acestea, după un contraatac de succes al forțelor germane și austro-ungare, o mare parte din teritoriul României, inclusiv Bucureștiul, a fost ocupată de trupele germane, austro-ungare și bulgare în vara anului 1917.
Guvernul legitim al României s-a refugiat la Iași, iar Puterile Centrale au înființat o administrație marionetă în teritoriile ocupate.
Slavici a colaborat cu acest nou guvern, lucrând ca redactor al jurnalului oficial, Gazeta Bucureștilor.
După retragerea germană din noiembrie 1918, el a fost judecat pentru activitățile sale din timpul războiului și a petrecut un an în închisoare, ceea ce i-a afectat grav reputația în rândul intelectualilor.
Moartea
La vârsta de 71 de ani, fiind afectat de amețeli, Slavici leșină, cade și suferă o nouă fractură care îl imobilizează la pat timp de trei luni.
Revista Viața românească îi vine în ajutor, oferindu-i o mie de lei pentru o nuvelă care însă nu a mai fost publicată.
În 1920, scrie prima versiune a volumului de memorii Întemnițările mele, romanul “Cel din urmă armaș” și un nou volum de povești.
În ultimii doi ani de viață, a scris romanul “Din păcat în păcat”, care a rămas nepublicat.
Epuizat și bolnav, în 1925, Slavici se retrage la fiica sa, care locuia la Panciu, într-o regiune viticolă care îi aducea aminte de Șiria sa natală.
Pe 17 august 1925, Ioan Slavici s-a stins din viață și a fost înmormântat la schitul Brazi.
Lectură recomandată
Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te bucuri și de următoarele:
• Ioan Slavici – Moara cu noroc (Recenzie Completă)
• Ioan Slavici – Moara cu noroc (Rezumat)
Salut! Sunt fondatorul și editorul acestui website.
Scopul acestui blog este de a-mi împărtăși pasiunea pentru literatură și de a încuraja oamenii să citească mai mult.
Aștept cu nerăbdare să îți împărtășesc descoperirile mele literare și să interacționez cu tine.
Dacă ai sugestii de cărți sau întrebări, nu ezitați să mă contactezi.