Charles Duhigg - Puterea obișnuinței (Rezumat)
În călătoria noastră spre dezvoltare personală și succes, învățarea modului în care obiceiurile modelează destinul nostru poate fi cheia către o schimbare durabilă.
Charles Duhigg, în cartea sa “Puterea obișnuinței”, explorează fascinantul univers al obiceiurilor și impactului lor asupra vieții noastre.
În acest articol, vom explora rezumatul detaliat al ideilor cheie prezentate de Duhigg în cartea sa.
Autorul prezintă idei convingătoare și cercetări științifice pentru a ilustra modul în care obiceiurile pot determina direcția vieții noastre.
Acest rezumat te va ghida prin conceptele cheie ale cărții, precum și prin strategiile practice propuse de Duhigg pentru manipula obiceiurile în favoarea ta.
Cuprins
Cele mai importante lecții din carte
Iată câteva dintre cele mai importante lecții extrase din această carte:
1. Anatomia obiceiurilor
Duhigg descompune obiceiurile în trei componente distincte: indiciu, rutină și recompensă.
Înțelegerea acestui ciclu ne oferă posibilitatea de a identifica și de a modifica obiceiurile negative.
2. Efectul de propagare
Autorul prezintă ideea că o schimbare pozitivă într-un aspect al vieții noastre poate avea un impact pozitiv extins asupra altor aspecte.
Astfel, îmbunătățirea unui obicei poate declanșa o serie de transformări benefice în viața noastră.
3. Obiceiuri cheie
Duhigg prezintă importanța obiceiurilor cheie, care pot acționa ca motoare pentru schimbare.
Modificarea acestor obișnuințe centrale poate genera o serie de efecte pozitive în viața noastră.
4. Puterea comunității
Cartea prezintă modul în care schimbarea comportamentelor în cadrul grupurilor sociale poate avea un impact semnificativ asupra individului.
Prin construirea unor obiceiuri sănătoase în mediul nostru înconjurător, putem influența pozitiv fiecare membru al comunității.
5. Flexibilitate și voință
Duhigg ne învață că schimbarea nu este întotdeauna ușoară, dar nu este imposibilă.
Dezvoltarea flexibilității și a voinței ne permite să depășim obstacolele și să adoptăm cu succes obișnuințe noi și benefice.
Capitolul 1: Bucla habitudinală
În primul capitol, Charles vorbește despre modul în care obiceiurile sunt o parte importantă a vieții noastre.
El începe cu o poveste despre un tip pe nume Eugene, care, în ciuda faptului că avea anumite probleme de memorie din cauza unei intervenții chirurgicale, încă putea să facă lucruri din obișnuință.
Chiar dacă Eugene nu-și amintea unde era bucătăria lui, putea să apuce cu ușurință un borcan cu nuci din bucătărie fără să se gândească.
Acest lucru i-a făcut pe oamenii de știință să realizeze că obiceiurile funcționează separat de partea creierului nostru care își amintește lucrurile.
La fel ca Eugene, adesea face lucruri pe pilot automat din obișnuință, deoarece creierul nostru vrea să-și facă viața mai simplă, și astfel, transformă un grup de acțiuni în rutine specifice.
Există trei pași în această buclă a obiceiurilor: mai întâi, există un indiciu sau declanșator care spune creierului nostru să treacă pe pilot automat, apoi există rutina (acțiunea pe care o facem) și în sfârșit, există o recompensă care spune creierului nostru că rutina merită reținută pentru că se simte bine.
Dacă înțelegem acești trei pași, ne putem controla și schimba obiceiurile.
“Acest proces din creierul nostru este o buclă în trei pași. Mai întâi, apare un semnal indicator, un declanșator care îi spune creierului să intre în modul automat de acțiune și ce deprindere să fie folosită. Urmează apoi rutina, care poate fi una fizică, mintală sau emoțională. În sfârșit, există o recompensă, care ajută creierul să își dea seama dacă această buclă particulară merită să fie memorată pe viitor.”
Capitolul 2: Creierul pofticios
În acest capitol, Charles vorbește despre modul în care dorințele sau poftele noastre, joacă un rol important în formarea de noi obiceiuri fără ca noi să ne dăm seama.
Pentru a ilustra, el spune povestea lui Claude Hopkins, care a făcut populară pasta de dinți susținând că îndepărtează o peliculă de pe dinți, deși nu era adevărat.
Drept urmare, oamenii au cumpărat pasta de dinți pentru că tânjeau recompensa de a avea dinți frumoși.
Ideea este că, dacă îți creezi o dorință puternică, cum ar fi să arăți bine, creierul tău va transforma diverse activități, cum ar fi exercițiile, în obiceiuri.
Deci, atunci când combini un indiciu (cum ar fi să te îmbraci cu hainele de antrenament), o rutină (cum ar fi exercițiile fizice) și recompensa (a arăta în formă), este mai probabil să faci din asta un obicei.
Dar, este esențial ca pofta ta să fie suficient de puternică pentru a-ți face creierul să dorească cu adevărat această recompensă.
O dorință puternică este ceea ce te va face să-ți pui pantalonii și să mergi la jogging în fiecare zi.
“Așa se creează noi deprinderi: punând laolaltă un semnal declanșator, o rutină și o recompensă și cultivând, pe urmă, o dorință arzătoare care activează bucla. Luați, de exemplu, fumatul. Când un fumător vede semnalul - să zicem, un pachet de Malboro -, creierul său începe să anticipeze un șoc de nicotină.”
Capitolul 3: Regula de aur a modificării deprinderilor
Acest capitol se referă la eliminarea obiceiurilor negative.
Schimbarea unui obicei este dificilă, deoarece acesta este înrădăcinat adânc în creierul tău, dar poți să-l păcălești modificând indiciile și recompensele.
Charles folosește exemplul organizației Alcoolicilor Anonimi (AA) pentru a explica acest lucru.
AA funcționează pentru că indiciile și recompensele rămân aceleași, dar rutina se schimbă puțin.
Oamenii beau nu doar pentru a se îmbăta, ci și pentru relaxare, ușurare emoțională și evadarea din mediul cotidian.
Deci, dacă găsesc acele sentimente prin alte moduri, dar păstrează aceleași repere și recompense, obiceiurile se pot schimba.
Cei din grupurile AA au succes pentru că au credința că schimbarea este posibilă, iar sprijinul din partea comunității îi ajută foarte mult.
Credința este foarte importantă aici.
Odată ce ai introdus o nouă rutină, chiar dacă indiciile și recompensele sunt aceleași, îți poți forma un obicei nou.
Dacă crezi cu adevărat că îți poți schimba obiceiurile, poți să-ți convingi creierul și să renunți la acele obiceiuri negative.
“Mai degrabă, că să modifici o deprindere, trebuie să păstrezi vechiul semnal și să oferi vechea recompensă, dar să inserezi o noua rutină.”
Capitolul 4: Deprinderi fundamentale sau balada lui Paul O’Neill
În acest capitol, Charles vorbește despre obiceiuri cheie.
El spune povestea lui Paul O’Neill, care a schimbat obiceiurile din compania sa, concentrându-se pe un singur lucru cheie: siguranța.
În loc să le spună oamenilor ce să facă, Paul a declanșat o reacție în lanț.
Dacă cineva era rănit, vice-președintele trebuia să-i spună imediat, ceea ce i-a făcut pe toți să comunice mai bine.
Acest lucru nu numai că a făcut locul de muncă mai sigur, ci și foarte eficient.
Obiceiurile cheie sunt cele mai importante obiceiuri din viața noastră și este crucial să ne dăm seama care sunt.
Charles le numește „victorii mici” pentru că ne încurajează creierul să continue acțiunea respectivă pentru a primi recompensa.
“Micile victorii sunt exact ceea ce ne spun aceste două cuvinte și fac parte din modul în care deprinderile fundamentale determină schimbări în multiple direcții. Un volum uriaș de cercetări au arătat că micile victorii dispun de o forță enormă, exercitând o influență disproporționat de mare în comparație cu realizările obținute prin acele victorii ca atare.”
Capitolul 5: Starbucks și obișnuința succesului
Această parte din carte se referă la importanța voinței, un ingredient esențial pentru succes în orice facem.
Charles vorbește despre un studiu cu copii de 4 ani și bezele.
Copiii au avut de ales.
Să mănânce o bezea pe loc, sau să aștepte 15 minute, și să mănânce 2.
Desi tentația a fost mare, anumiți copii au așteptat cele 15 minute și au primit cele 2 bezele promise.
De asemenea, în urma cercetărilor ulterioare, cei care au rezistat să mănânce bezelele s-au descurcat mai bine în viață.
Asta arată că voința este chiar mai importantă decât inteligența.
Voința noastră este ca o baterie care se epuizează, așa că este important să o folosim cu înțelepciune.
De exemplu, dacă îți epuizezi voința pentru sarcini plictisitoare dimineața, vei avea mai puțină pentru restul zilei.
Dar dacă îți concentrezi voința asupra unui singur lucru, cum ar fi studiile, aceasta va avea impact și în alte părți ale vieții tale.
De aceea, este o idee bună să intri în activități cum ar fi sportul, pentru că te învață cum să-ți folosești voința.
Continuă să exersezi acel mușchi al voinței, pentru că este cheia succesului.
“Dacă vrei să faci un lucru care solicită voința, cum ar fi să alergi după serviciu, trebuie să-ți conservi mușchiul volitiv în timpul zilei, mi-a spus Muraven. Dacă îl epuizezi prea devreme îndeplinind niște sarcini obositoare, precum scrierea de e-mailuri sau completarea unor evidențe complicate și plicticoase de cheltuieli, toată forța se va fi risipit atunci când ajungi acasă.”
Capitolul 6: Forța unei crize
Acest capitol prezintă modul în care organizațiile iau decizii.
În loc să se gândească cum să procedeze în fiecare situație, companiile urmează de obicei rutine sau proceduri stabilite cu mult timp în urmă.
Angajații respectă aceste proceduri, deoarece reduc incertitudinea și mențin lucrurile să funcționeze fără probleme.
Orice companie care nu respectă aceste proceduri poate întâmpina probleme.
De exemplu, un spital din Rhode Island funcționa foarte bine până când anumiți medici nu au folosit procedurile existente, provocând haos și greșeli.
Din moment ce procedurile au devenit obligatorii pentru toată lumea, chiar și pentru medici, lucrurile s-au îmbunătățit.
Așadar, fiecare companie are un set de reguli, pentru a face viața mai ușoară oamenilor și pentru a ține lucrurile sub control.
“Uneori, o prioritate - sau un departament, o persoană sau un scop - trebuie să eclipseze orice altceva, chiar dacă situația ar putea să fie nepopulară ori să amenințe echilibrul de putere care face ca trenurile să vină la timp. Câteodată, un armistițiu poate să genereze pericole care cântăresc mai greu decât orice pace.”
Capitolul 7: De unde știe Target ce doriți înainte ca voi să vă dați seama
În acest capitol, Charles încă vorbește despre marile companii, dar acum analizează modul în care acestea adună informații despre clienți.
În zilele noastre, companiile știu ce vrei chiar înainte că tu să știi și acest lucru nu este întâmplător.
Ei cheltuiesc mulți bani pe date pentru a ne înțelege viața.
Chiar dacă credem că facem cumpărături pe baza planurilor noastre, obiceiurile noastre sunt mai puternice decât orice listă pe care o facem.
Pentru a rezolva acest lucru, marile companii colectează date de la milioane de oameni.
În timp, ei pot prezice ce se întâmplă în viața noastră.
De exemplu, dacă cumperi bomboane în fiecare săptămână la ora 19, ei își dau seama că ai copii și faci cumpărături după serviciu.
Ei mai știu că oamenii care se căsătoresc își schimbă adesea marca de cafea.
Există o mulțime de modele de comportament și este destul de ușor pentru companii să înțeleagă ce vrei cu adevărat.
Așadar, când primești reduceri pentru anumite alimente fără să ceri, compania și-a făcut temele.
“Fie că vindeți un cântec nou, un aliment nou sau un nou pătuț pentru copii, lecția este aceeași: dacă îmbrăcați ceva nou în deprinderi vechi, este mai ușor pentru public să îl accepte.”
Capitolul 8: Saddleback Churce și boicotul autobuzelor din Montgomery
În acest capitol, Charles vorbește despre cât de mari și importante pot deveni diverse mișcări.
Ele nu apar cu ușurință, iar comportamentele noastre comune, sau obiceiurile sociale, joacă un rol important în formarea acestora.
De exemplu, atunci când o mulțime de oameni se adună pentru a protesta pentru o cauză, s-ar putea să nu se cunoască, dar sunt uniți pentru ceva în care cred.
Acest lucru s-a întâmplat de-a lungul istoriei, chiar înainte de social media.
Oamenii de știință spun că mișcările încep de obicei pentru că oamenii dintr-o comunitate au legături puternice.
Aceste mișcări continuă pentru că liderul îi ajută pe toți să dezvolte noi obiceiuri, făcându-i să simtă că sunt ale lor și că au o identitate comună.
Pentru a explica acest lucru, Charles vorbește despre Rosa Parks, care a refuzat să renunțe la locul ei de autobuz în 1955.
Oamenii de culoare din America, nu aveau voie să stea pe locurile din față din autobuze, iar aceasta a refuzat să se ridice, când o persoană albă a revendicat acel scaun.
Un mic protest s-a transformat într-o mișcare uriașă pentru că, deși nu era o persoană importantă, conexiunile din comunitatea ei au ajutat-o să pornească o mișcare împotriva discriminării.
“Erau o mulțime de oameni care ar fi participat la boicot fără să fie astfel stimulați. Este posibil ca Martin Luther King, taximetriștii și congregațiile să fi făcut aceleași alegeri fără influența legăturilor tari și a celor slabe. Dar zeci de mii de oameni din tot orașul nu ar fi decis să nu se urce în autobuze fără încurajarea deprinderilor sociale.”
Capitolul 9: Neurologia voinței libere
În acest capitol, Charles vorbește despre un studiu realizat de un medic neurolog.
Studiul a analizat creierele a două tipuri de jucători de noroc: cei care pot fi cumpătați și cei care nu pot.
Se pare că marea diferență este modul în care ei văd eșecurile.
Jucătorii patologici văd eșecurile ca fiind câștiguri, în timp ce jucătorii ocazionali le văd ca pierderi.
Acest lucru face ca primul grup să continue să joace până când pierde totul.
Charles spune că este ca o buclă de obicei în mintea jucătorului de noroc.
Creierul crede că este o recompensă, așa că jucătorul joacă mai mult.
Dar pentru jucătorii ocazionali, același lucru îi face să nu mai joace și să se simtă fericiți pentru că nu pierd mai mulți bani.
Acest lucru arată că ne putem schimba obiceiurile și ne putem îmbunătăți viața.
Odată ce înțelegem cum funcționează obiceiurile noastre, avem puterea de a ne transforma.
Cheia este să fim conștienți de obiceiurile noastre și, oricât de puternice sunt acestea, să realizam că le putem schimba.
“Sute de deprinderi ne influențează viața - ele ghidează modul în care ne îmbrăcăm dimineața, cum vorbim cu copii noștri și cum adormim noaptea. Fiecare dintre ele are un semnal diferit și oferă o recompensă unică. Unele sunt simple și altele sunt complexe, fiind inspirate de declanșatori emoționali și dăruind subtile premii neurochimice. Dar indiferent de complexitatea sa, orice deprindere este maleabilă.”
Dacă ai ajuns până aici, poate că ești interesat să citești și recenzia cărții.
Salut! Sunt fondatorul și editorul acestui website.
Scopul acestui blog este de a-mi împărtăși pasiunea pentru literatură și de a încuraja oamenii să citească mai mult.
Aștept cu nerăbdare să îți împărtășesc descoperirile mele literare și să interacționez cu tine.
Dacă ai sugestii de cărți sau întrebări, nu ezitați să mă contactezi.