BookReviews

Boris Pasternak (Biografie)
Boris Pasternak (Biografie). Foto © paginadepsihologie.ro

Boris Pasternak (Biografie)

Boris Leonidovici Pasternak (născut pe 29 ianuarie, 1890, în Moscova, Rusia și decedat pe 30 mai, 1960, în Peredelkino, lângă Moscova) a fost un poet rus al cărui roman, “Doctor Jivago”, i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1958.

Totuși, a stârnit atât de multe controverse în Uniunea Sovietică încât a fost nevoit să refuze premiul.

Romanul, o epopee despre rătăcire, izolare spirituală și dragoste pe fundalul Revoluției Ruse și al consecințelor sale, a devenit un bestseller internațional.

Pasternak a crescut într-o familie rusă evreiască, rafinată și artistică.

Tatăl său, Leonid, a fost profesor de artă și un artist renumit care a pictat portrete ale unor figuri notabile precum romancierul Lev Tolstoi, poetul Rainer Maria Rilke și compozitorul Serghei Rahmaninov, toți vizitatori frecvenți ai casei sale, inclusiv Lenin.

Mama sa, Rosa Kaufman, a fost o pianistă.

Tânărul Pasternak și-a dorit inițial o carieră în muzică, deși era un poet precoce.

A studiat teoria muzicală și compoziția timp de șase ani, pentru ca apoi să se orienteze brusc către cursuri de filozofie la Universitatea din Moscova și la Universitatea din Marburg (Germania).

Scutit de serviciul militar din motive fizice, a lucrat în timpul Primului Război Mondial într-o fabrică de chimicale din Urali.

După Revoluție, a lucrat în biblioteca comisariatului sovietic pentru educație.

Ca poet al generației post-simboliste, Pasternak a fost strâns asociat cu un grup futurist din Moscova, Tsentrifuga (Centrifugă), contribuind cu poezii și eseuri la diverse publicații futuriste în timpul Primului Război Mondial.

Debutul său poetic a avut loc în 1914, anul în care l-a întâlnit și s-a împrietenit cu poetul cubo-futurist, Vladimir Maiakovski.

În 1917, Pasternak a publicat un impresionant al doilea volum, “Poverkh baryerov” (“Peste bariere”).

Cu publicarea lui “Sestra moya—zhizn” în 1922 (“Sora mea—viața”), compus în mare parte în lunile revoluționare din 1917, a fost recunoscut ca o voce majoră nouă în poezia lirică rusă, cel care a transmis cel mai bine energia naturală colosală și spiritul epocii revoluționare.

Lucrările sale din acea perioadă, marcate de influența simbolismului și futurismului, au fost stilistic unice, atât prin pulsarea fără suflu a modelului ritmic, cât și printr-o deplasare reușită a “eu”-lui liric al poetului către lumea exterioară, fie că este vorba de natură, literatură, mit, istorie sau obiecte ale existenței cotidiene.

Deși era considerată avangardistă și esoterică față de standardele poeziei clasice ruse, poezia lui Pasternak și-a imprimat profund în mintea contemporanilor săi ca o exprimare condensată a forței și caracterului epocii.

Lucrările sale au fost memorizate și recitate de generații de cititori ruși de atunci încoace.

La fel ca mulți dintre contemporanii săi, Pasternak a salutat inițial Revoluția și a acceptat regimul bolșevic ce a urmat ca fiind un aspect inerent al acesteia.

De-a lungul anilor 1920, poziția lui Pasternak a fluctuat, aliniindu-se uneori cu vederi conservatoare, alteori cu elemente mai radicale, așa cum se observă prin asocierea sa cu revista Lef, o publicație a Frontului Stâng al Artelor.

După publicarea celei de-a patra colecții de poezie, “Temy i variatsii” (1923; “Teme și Variații”), și-a schimbat focalizarea către poema narativă lungă, un format încă popular în Rusia și considerat mai potrivit pentru narațiunile istorice și epice ale erei revoluționare.

Lucrările sale, asemenea celor ale altor “tovarăși de drum”, adesea portretizau intelectualitatea rusă într-un rol diminuat, pasiv, în timp ce prezenta bolșevicii, în special pe Lenin, ca modele de voință de fier și o expresie a logicii inevitabile a istoriei.

O nouă perspectivă, mai matură și tragică asupra rolului intelectualității, în special a artistului, marchează autobiografia sa experimentală, “Okhrannaya gramota” (Conduită Sigură), care se încheie cu un capitol despre Mayakovsky, care se sinucisese recent.

Cu toate că a fost puternic cenzurată, “Conduită Sigură” a fost publicată în 1931.

Fervorul și agitația aduse de industrializarea rapidă a primului Plan Cincinal (1928–32), împreună cu schimbări semnificative în viața personală a lui Pasternak, au reaprins dedicarea față de regimul sovietic.

El a abordat revoluția stalinistă prin fuziunea temelor politice și lirice, simplificându-și stilul avangardist până la un nivel de “simplitate fără precedent”, așa cum se arată în “Vtoroe rozhdenie” (1932; “A Doua Naștere”).

În 1934, la Primul Congres al Scriitorilor Sovietici, Pasternak a fost proclamat ca fiind poetul sovietic de frunte.

După o oarecare reticență din partea autorităților, a fost ales să reprezinte Uniunea Sovietică la Primul Congres Internațional Antifascist pentru Apărarea Culturii de la Paris în 1935.

Spre sfârșitul anului 1936, marcat de adoptarea Constituției Stalin, pe care mulți o percepeau ca sfârșitul represiunii în masă, Pasternak a publicat poeme în ziarul guvernamental Izvestiya, lăudându-l pe Stalin și prezentând experimentul sovietic ca o extensie a proiectului creștin vechi de 2.000 de ani (după ce guvernul ridicase recent interdicția asupra brazilor de Crăciun).

Totuși, până în 1937, pe măsură ce Marea Teroare se intensifica, Pasternak a intrat în conflict cu autoritățile sovietice (într-un act de sfidare curajoasă, a refuzat să semneze petiția scriitorilor care cerea execuția acuzaților în procesele-spectacol).

Producția de poezie și proză originală a lui Pasternak a scăzut la sfârșitul anilor ’30, deoarece și-a îndreptat atenția către traducerea poetică, traducând inițial poeți georgieni contemporani și producând mai târziu ceea ce sunt acum considerate traduceri clasice ale tragediilor lui Shakespeare și ale “Faustului” lui Goethe.

În presă, Pasternak a fost supus unei critici din ce în ce mai severe.

Al Doilea Război Mondial a oferit o scurtă perioadă de respiro de la opresiunea ideologică și fizică și a semănat speranțe pentru o posibilă, deși în cele din urmă neîntemeiată, relaxare a regimului lui Stalin.

Poeziile anterioare ale lui Pasternak au fost retipărite, și i s-a permis să publice noi colecții de poezii patriotice: “Na rannikh poezdakh” (1943; “În Trenurile de Dimineață”) și “Zemnoy prostor” (1945; “Întinderea Pământului”).

Perioada de după Al Doilea Război Mondial, marcată de o reînnoire a represiunii în sfera culturală, cunoscută sub numele de Zhdanovshchina, l-a îndepărtat efectiv pe Pasternak de pe scena principală a vieții literare sovietice.

Și-a câștigat existența traducând clasici europeni și s-a dedicat cu fervoare romanului său, “Doctor Jivago”, un proiect ce explora viața generației sale și pe care îl începuse și abandonase de mai multe ori în deceniile anterioare.

Amintind de celebrele clasice rusești ale secolului al XIX-lea, “Doctor Jivago” este, totuși, un roman esențial al secolului al XX-lea, profund introspectiv, având ca subiect central artistul și arta însăși, așa cum sunt modelate de spiritul și evenimentele timpului lor.

După moartea lor, acești artiști și creațiile lor ajung să reprezinte experiența culturii și țării lor.

Protagonistul romanului, Yuri Jivago, este medic și poet, un om înzestrat cu o minte strălucitoare și o intuiție diagnostică extraordinară, dar care suferă de o voință slabă și o viziune fatalistă.

“Doctor Jivago” relatează viața lui Jivago de la tinerețea sa, în jurul anului 1900, prin Revoluția din 1905, Primul Război Mondial, Revoluția din 1917 și Războiul Civil (1918–20), până la moartea sa în Moscova în 1928, din cauza unui atac de cord.

Un epilog se ocupă de soarta fiicei sale pierdute și a prietenilor la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, care așteaptă publicațiile postume ale poeziei lui Jivago.

Ultima carte a romanului este un ciclu de poeme sub titlul “Poemele lui Yuri Jivago”.
În acestea, evenimentele și temele capitolelor anterioare dobândesc rezonanța universală, mitică a marii poezii.

Romanul a fost finalizat în 1955, la doi ani după moartea lui Stalin, în primele momente ale dezghețului post-stalinist.

Deși Pasternak avea speranțe mari când a prezentat “Doctor Jivago” unei reviste moscovite de prim rang în 1956, acesta a fost respins, fiind acuzat că „prezintă în mod calomnios Revoluția din Octombrie, oamenii care au realizat-o și construcția socială în Uniunea Sovietică.”

Cu toate acestea, manuscrisul a ajuns curând în Vest, unde a fost publicat în traducere italiană în 1957 de o editură italiană care achiziționase drepturile de la Pasternak și a refuzat să i-l returneze pentru „revizuiri.”

Până în 1958, anul publicării sale în engleză, cartea fusese tradusă în 18 limbi. Această realizare, împreună cu contribuțiile sale la poezia lirică, i-a asigurat lui Pasternak Premiul Nobel pentru Literatură.

În Uniunea Sovietică, Premiul Nobel a declanșat o campanie de denigrare împotriva lui Pasternak.

Acesta a fost exclus din Uniunea Scriitorilor Sovietici, pierzându-și astfel mijloacele de subzistență.

Adunările publice solicitau deportarea sa; într-o scrisoare adresată premierului Nikita S. Hrușciov, a afirmat, “Părăsirea patriei va însemna moartea pentru mine.”

Luptând cu cancerul și problemele cardiace, și-a petrecut ultimii ani în reședința sa din Peredelkino.

În 1990, la treizeci de ani după moartea sa, casa în care a trăit a fost transformată într-un muzeu.

Lucrările lui Pasternak includ povestiri scurte, autobiografia “Conduită Sigură” și întregul său scenariu poetic, încheindu-se pe note de gravitate și introspecție.

În 1987, Uniunea Scriitorilor Sovietici l-a reinstalat postum pe Pasternak, un gest care a restaurat legitimitatea operei sale, absentă în Uniunea Sovietică de la excluderea sa din uniunea scriitorilor în 1958.

Această reinstalare a făcut posibilă publicarea romanului “Doctor Jivago” în Uniunea Sovietică în 1988.

Lectură recomandată

Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te bucuri și de următoarele:

Boris Pasternak – Doctor Jivago (Recenzie Completă)
Boris Pasternak – Doctor Jivago (Rezumat)

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Salut! Sunt fondatorul și editorul acestui website. 

Scopul acestui blog este de a-mi împărtăși pasiunea pentru literatură și de a încuraja oamenii să citească mai mult. 

Aștept cu nerăbdare să îți împărtășesc descoperirile mele literare și să interacționez cu tine. 

Dacă ai sugestii de cărți sau întrebări, nu ezitați să mă  contactezi. 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top